Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru rustic

RÚSTIC, -Ă, rustici, -ce, adj. De țară, ca la țară, imitând anumite aspecte ale vieții de țară; câmpenesc. ♦ Cu suprafața brută, nefinisată. ♦ Fig. Necioplit, grosolan, neșlefuit. – Din fr. rustique, lat. rusticus.
RÚSTIC, -Ă, rustici, -ce, adj. De țară, ca la țară, imitând anumite aspecte ale vieții de țară; câmpenesc. ♦ Cu suprafața brută, nefinisată. ♦ Fig. Necioplit, grosolan, neșlefuit. – Din fr. rustique, lat. rusticus.
RÚSTIC, -Ă, rustici, -e, adj. (Livresc) De țară, ca la țară, imitînd anumite aspecte ale vieții de țară. V. cîmpenesc. O casă... încăpătoare și gospodărească, nu lipsită de anume eleganță rustică. CĂLINESCU, E. 49. Acolo, bătrîni și dezamăgiți, în pacea rustică, găseau consolarea cea mare. C. PETRESCU, R. DR. 39. Pe jgheabul verde al cișmelei un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe și de glume sub licăririle din cer. MACEDONSKI, O. I 63. ◊ (Adverbial) Dar ocnașul, traducînd rustic, în limba lui, întîmplarea asta, care-l supăra, a liniștit-o domol. POPA, V. 34. ♦ Necioplit, grosolan, neșlefuit. Strînsei verde... cu dreapta mea cam rustică, dreapta grăsulie... a domnului Georges. HOGAȘ, M. N. 31. ♦ (Despre elemente de arhitectură și ornamente) Cu suprafața brută, nefinisată.
rústic adj. m., pl. rústici; f. rústică, pl. rústice
rústic adj. m., pl. rústici; f. sg. rústică, pl. rústice
RÚSTIC adj. 1. patriarhal, țărănesc, (livr.) campestru. (Viață ~.) 2. rural, țărănesc. (Obiceiuri ~.) 3. v. câmpenesc.
RÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) De țară, ca la țară; câmpenesc; rustican. ♦ Simplu, necioplit, brut, grosolan. // s.f. Zidărie executată din blocuri masive de piatră a căror față exterioară este cioplită brut. [Cf. fr. rustique, lat. rusticus].
RÚSTIC, -Ă I. adj. 1. de (la), ca la țară; câmpenesc; rustican. 2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan. II. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu fața exterioară cioplită brut. (< fr. rustique, fr. rusticus)
RÚSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care tine de viața de la țară; propriu vieții de la țară; câmpenesc; bucolic; rural. Datini ~ce. 2) iron. Care vădește lipsă de educație și delicatețe; lipsit de maniere alese; necioplit; grosolan. 3) fig. (despre mobilă, case etc.) Care este cu suprafața brută; nefinisat. /<lat. rusticus, fr. rustique
rustic a. 1. țărănesc: locuință rustică; 2. incult: obiceiuri rustice; 3. grosolan.
*rústic, -ă adj. (lat. rústicus, d. rus, ruris, țară, sat. V. rural). Țărănesc, ca de la țară: casă rustică. Fig. Grosolan, necĭoplit, incult: ținută, vorbă rustică. Adv. Ca țăranu: a vorbi rustic.
RUSTIC adj. 1. patriarhal, țărănesc, (livr.) campestru. (Viață ~.) 2. rural, țărănesc. (Obiceiuri ~.) 3. cîmpenesc, pastoral, rural, țărănesc, (livr.) campestru, (rar) cîmpean. (Idilă ~.)
lira rustica v. chironda.

Rustic dex online | sinonim

Rustic definitie

Intrare: rustic
rustic adjectiv