RURÁL, -Ă, rurali, -e, adj. De (la) sat; sătesc. ◊ (În vechea organizare administrativă) Comună rurală = cea mai mică unitate administrativă, condusă de un primar. – Din fr. rural.

RURÁL, -Ă, rurali, -e, adj. De (la) sat; sătesc. ◊ (În vechea organizare administrativă) Comună rurală = cea mai mică unitate administrativă, condusă de un primar. – Din fr. rural.

RURÁL, -Ă, rurali, -e, adj. (Spre deosebire de urban) De la sat, sătesc. Medic rural. ▭ Opera lui e atît de diversă, de la descrierea unui peisagiu rural într-o dimineață de primăvară pînă la elegii de mare adîncime sufletească. SADOVEANU, E. 203. Toată puterea stătea în mîna fostului factor rural. C. PETRESCU, Î. II 142. ◊ (În vechea împărțire administrativă) Comună rurală = cea mai mică unitate administrativă, condusă de un primar.

rurál adj. m., pl. ruráli; f. rurálă, pl. rurále

rurál adj. m., pl. ruráli; f. sg. rurálă, pl. rurále

RURÁL adj. 1. sătesc, țărănesc, (înv.) sătenesc. (Mediul ~.) 2. sătesc. (Așezări ~.) 3. v. rustic. 4. v. câmpenesc.

RURÁL, -Ă adj. De (la) sat, sătesc; ca de la țară. [Cf. fr. rural, lat. ruralis].

RURÁL, -Ă adj. de (la) sat, sătesc; țărănesc. ◊ (despre plante) de câmp. (< fr. rural)

RURÁL ~ă (~i, ~ e) Care ține de sat; propriu satului; sătesc. Mediu ~. /<fr. rural

rural a. ce ține de un sat: școală rurală.

*rurál, -ă adj. (lat. ruralis, d. rus, ruris, țară, sat. V. rustic). Sătesc, de țară: școală, vĭață rurală. V. urban.

RURAL adj. 1. sătesc, țărănesc, (înv.) sătenesc. (Mediul ~.) 2. sătesc. (Așezări ~.) 3. rustic, țărănesc. (Obiceiuri ~.) 4. cîmpenesc, pastoral, rustic, țărănesc, (livr.) campestru, (rar) cîmpean. (Idilă ~.)