Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
2 definiții pentru rupător
RUPĂTÓR, -OÁRE, rupători, -oare, adj. (Rar) Care rupe, care sfîșie.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
RUPĂTÓR, -OÁRE, rupători, -oare, adj. (Rar) Care rupe, care sfâșie. – După rupe + suf. -(ă)tor.
Rupător dex online | sinonim
Rupător definitie
Intrare: rupător
rupător
