Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru rupturire

RUPTUR├Ź, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pronun╚Ťa (cu greu), ├«ntrerup├ónd vorbele. ÔÇô Din ruptur─â.
RUPTUR├Ź, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pronun╚Ťa (cu greu), ├«ntrerup├ónd vorbele. ÔÇô Din ruptur─â.
RUPTUR├Ź, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A pronun╚Ťa (cu greu), ├«ntrerup├«nd vorbele. Din c├«nd ├«n c├«nd rupturea c├«te o vorb─â ├«ndreptat─â c─âtre C├«rlan ╚Öi mai arareori c─âtre Costan. SLAVICI, N. II 6. ÔŚŐ Refl. (Despre cuvinte) Glasul lui tremura, cuvintele i se ruptureau pe buze. SLAVICI, N. II 19.
ruptur├ş (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ruptur├ęsc, imperf. 3 sg. rupture├í; conj. prez. 3 s─â rupture├ísc─â
ruptur├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ruptur├ęsc, imperf. 3 sg. rupture├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. rupture├ísc─â
RUPTUR├Ź vb. v. ├«mbuc─ât─â╚Ťi, mutila, schilodi, tivi.
RUPTUR├Ź, ruptur├ęsc, vb. IV. Tranz. ~ 2. A rupe, a sparge.
rupturi vb. v. ÎMBUCĂTĂȚI. MUTILA. SCHILODI. TIVI.
rupt├║ri, rupturesc, vb. tranz. ÔÇô A rupe, a destr─âma. ÔÇô Din ruptur─â (DEX, MDA).
ruptur├ş, vb. tranz. ÔÇô A rupe, a destr─âma. ÔÇô Din ruptur─â.

Rupturire dex online | sinonim

Rupturire definitie

Intrare: rupturi
rupturi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: rupturire
rupturire infinitiv lung