Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru ruptur─â

RUPT├ÜR─é, rupturi, s. f. 1. Faptul de a se rupe; ├«ntrerupere a continuit─â╚Ťii materiei. ÔÖŽ ├Äncetare a unei ac╚Ťiuni, a unor raporturi, a rela╚Ťiilor, a colabor─ârii dintre oameni. 2. Loc ├«n care un obiect este rupt; sf├ó╚Öietur─â, sp─ârtur─â, gaur─â. ÔÖŽ Locul unde un teren este rupt de ape, de puhoaie. ÔŚŐ Ruptur─â de pant─â = loc ├«n care porne╚Öte brusc panta unui deal sau a unui munte. 3. Bucat─â rupt─â din ceva. ÔÖŽ Zdrean╚Ť─â, c├órp─â. ÔÇô Rupt2 + suf. -ur─â.
RUPT├ÜR─é, rupturi, s. f. 1. Faptul de a se rupe; ├«ntrerupere a continuit─â╚Ťii materiei, fig. a rela╚Ťiilor, a colabor─ârii dintre oameni. 2. Loc ├«n care un obiect este rupt; sf├ó╚Öietur─â, sp─ârtur─â, gaur─â. ÔÖŽ Locul unde un teren este rupt de ape, de puhoaie. ÔŚŐ Ruptur─â de pant─â = loc ├«n care porne╚Öte brusc panta unui deal sau a unui munte. 3. Bucat─â rupt─â din ceva. ÔÖŽ Zdrean╚Ť─â, c├órp─â. ÔÇô Rupt2 + suf. -ur─â.
RUPT├ÜR─é, rupturi, s. f. 1. Faptul de a se rupe; ├«ntrerupere a continuit─â╚Ťii materiei, fig., a rela╚Ťiilor, a colabor─ârii ├«ntre oameni. Se g├«ndea cu groaz─â... la clipa c├«nd ruptura va veni totu╚Öi odat─â. REBREANU, I. 83. Se temea s─â ├«mping─â lucrurile p├«n─â la o ruptur─â. GHTCA, A. 31. 2. Locul unde un obiect este rupt; sf├«╚Öietur─â, gaur─â (├«ntr-un material ╚Ťesut); sp─ârtur─â, cr─âp─âtur─â (├«ntr-un corp tare). Dincolo, pe malul cel─âlalt... se z─âre╚Öte p├«n─â ╚Öi ruptura parapetului de sc├«nduri putrede. CAMIL PETRESCU, O. II 38. O ruptur─â a covora╚Öului din dreptul patului ├«mi puse piedic─â ╚Öi c─âzui. BASSARABESCU, S. N. 22. ÔÖŽ Locul unde un teren este rupt (de ape, de puhoaie). Cu t├«mplele v├«j├«ind r─âzbi ├«n ruptura de mal, ├«n l─âtratul ascu╚Ťit ╚Öi ├«nt─âr├«tat al c├«nelui. SADOVEANU, B. 226. E cl─âdit─â chiar ├«n ruptura r├«pei ca ╚Öi casele vecine. CAMIL PETRESCU, O. II 237. ÔŚŐ Ruptur─â de pant─â = loc ├«n care cre╚Öte brusc panta unui deal sau o unui munte. 3. Bucat─â rupt─â din ceva. O mul╚Ťime de g─âteje ╚Öi de rupturi de copaci. SBIERA, P. 67. ÔŚŐ Fig. Cupola [tunului] miroase a pulbere ╚Öi prin ea se jucau rupturi de nori de fum. SANDU-ALDEA, U. P. 135. ÔÖŽ Obiect de ├«mbr─âc─âminte foarte uzat; zdrean╚Ť─â. Ai chiar nebunit de tot, de por╚Ťi ruptura aceea de p─âl─ârie pe cap. RETEGANUL, P. I 7. ├Äl sp─âl─â ╚Öi-l primeni cu ni╚Öte rupturi de haine de-ale sale. ISPIRESCU, L. 136.
rupt├║r─â s. f., g.-d. art. rupt├║rii; pl. rupt├║ri
rupt├║r─â s. f., g.-d. art. rupt├║rii; pl. rupt├║ri
RUPT├ÜR─é s. 1. gaur─â, sp─ârtur─â, (├«nv.) fr├óntur─â. (O ~ ├«n corpul unei nave.) 2. v. sf├ó╚Öietur─â. 3. v. zdrean╚Ť─â. 4. v. petic. 5. (MED.) fractur─â, (pop.) fr├óntur─â. (~ unui os, a unui membru.)
RUPT├ÜR─é s. v. cocot─â, curv─â, femeie de strad─â, frac╚Ťiune, hernie, prostituat─â, t├órf─â.
RUPTURI-DE-M├üL s. pl. v. ciuin, odagaci, s─âpunari╚Ť─â.
RUPTÚRĂ s. f. 1. rupere. 2. separare, întrerupere a legăturilor de prietenie între persoane, state. 3. (med.) lipsă de continuitate, intervenită brusc într-un organ. (< fr. rupture)
RUPT├ÜR─é, rupt├║ri, s. f. ~ 4. Hernie. (din rupt + suf. -ur─â sau direct din lat. rupt┼źra; cf. it. rottura, pv., cat., sp., pg. rotura, fr. roture)
RUPT├ÜR─é ~i f. 1) ├Äntrerupere a rela╚Ťiilor cu cineva. 2) Loc unde s-a rupt ceva. 3) Parte rupt─â din ceva. 4) Obiect de ├«mbr─âc─âminte vechi ╚Öi rupt; zdrean╚Ť─â. /rupt + suf. ~ur─â
ruptur─â f. 1. starea lucrului rupt; 2. fig. stricare, nimicire: ruptura amici╚Ťiei, ruptura p─âcii. [Lat. RUPTURA].
rupt├║r─â f., pl. ─ş (d. rupt sa┼ş lat. ruptura, it. rottura, fr. roture, sp. pg. rotura). Lucru rupt sa┼ş locu unde e rupt. Fig. Stricare, nimicire: ruptura rela╚Ťiunilor, a p─âci─ş. ÔÇô Vech─ş ╚Öi rumt├║r─â.
ruptură s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. FRACȚIUNE. HERNIE. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.
RUPTUR─é s. 1. gaur─â, sp─ârtur─â, (├«nv.) fr├«ntur─â. (O ~ ├«n corpul unei nave.) 2. sf├«╚Öietur─â, spintec─âtur─â, (├«nv.) sp─ârtur─â. (~ la o hain─â.) 3. jerpelitur─â, zdrean╚Ť─â, (Transilv.) ╚Ť├«r─â. (Purta o ~ de hain─â.) 4. petic, zdrean╚Ť─â, (prin Transilv.) folt. (O ~ dintr-o c─âma╚Ö─â veche.) 5. (MED.) fractur─â, (pop.) fr├«ntur─â. (~ unui os, a unui membru.)
rupturi-de-mal s. pl. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIȚĂ.
rupt├║r─â, rupturi, s.f. ÔÇô 1. Sp─ârtur─â, gaur─â. 2. Toponim (├«n G├órdani) referitor la modul de exploatare a p─âm├óntului cu ruptu = ├«n parte. ÔÇô Din rupt + suf. -ur─â (Scriban, DEX, MDA).
rupt├║r─â, -i, s.f. ÔÇô Toponim ├«n G├órdani. Referitor la modul de exploatare a p─âm├óntului ÔÇ×cu ruptuÔÇŁ, ÔÇ×├«n parteÔÇŁ (G├órdani, 134). ÔÇô Din rupt + -ur─â.
RUPTUR─é subst. 1. ÔÇô Mic (Dm). 2. Rupture b. olt. (Sd VI 457).

Ruptur─â dex online | sinonim

Ruptur─â definitie

Intrare: ruptur─â
ruptur─â substantiv feminin
Intrare: Ruptur─â
Ruptur─â