Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru ruptoare

RUPTO├üRE s. f. (├Änv. ╚Öi reg.) 1. Rupt2 (II). 2. (├Än expr.) Ruptoarea pre╚Ťului = ruperea pre╚Ťului. 3. (├Änv.) ├Änceput, primul pas. ÔÇô Rupt2 + suf. -oare.
RUPT├ôR, ruptoare, s. n. Aparat electric care deschide ╚Öi men╚Ťine deschis un circuit electric, sub ac╚Ťiunea ╚Öi pe durata unei comenzi din exterior. ÔÇô Din fr. rupteur.
RUPTO├üRE s. f. 1. Rupt2 (II). 2. (├Än expr.) Ruptoarea pre╚Ťului = ruperea pre╚Ťului. 3. (├Änv.) ├Änceput, primul pas. ÔÇô Rupt2 + suf. -oare.
RUPT├ôR, ruptoare, s. n. Aparat electric care deschide ╚Öi men╚Ťine deschis un circuit electric, sub ac╚Ťiunea ╚Öi pe durata unei comenzi din exterior. ÔÇô Din fr. rupteur.
RUPTO├üRE s. f. 1. (├Än expr.) Ruptoarea pre╚Ťului = fixarea, stabilirea pre╚Ťului; ruptul pre╚Ťului, v. rupt1. La ziu─â a-nceput a furnica negustorii printre care ╚Öi a face ruptoarea pre╚Ťului. SANDU-ALDEA, U. P. 222. 2. (├Änvechit, ├«n construc╚Ťie cu verbul ┬źa face┬╗) ├Änceput, primul pas. ├Äi ucid f─âr─â cru╚Ťare, sc─âp├«nd pe al lor c─âpitan. Ruptoarea era f─âcut─â; s├«ngele cursese. ODOBESCU, S. III 533.
RUPT├ôR, ruptoare, s. n. ├Äntrerup─âtor electric al c─ârui element de contact se g─âse╚Öte ├«n pozi╚Ťie de repaus c├«nd este ├«nchis circuitul electric ├«n care este montat.
ruptoáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ruptórii
ruptór s. n., pl. ruptoáre
ruptoáre s. f., g.-d. art. ruptórii
ruptór s. n., pl. ruptoáre
RUPTOÁRE s. v. ruptă.
RUPT├ôR s.n. ├Äntrerup─âtor electric comandat la distan╚Ť─â, al c─ârui element mobil de contact are ca pozi╚Ťie de repaus pozi╚Ťia corespunz─âtoare ├«nchiderii circuitului. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. rupteur].
RUPT├ôR s. n. ├«ntrerup─âtor care deschide ╚Öi men╚Ťine deschis un circuit electric, sub ac╚Ťiunea ╚Öi pe durata exercit─ârii unei comenzi din exterior. (< fr. rupteur)
RUPTO├üRE s. f. 1. ÔÖŽ ├Än╚Ťelegere asupra pre╚Ťului de v├ónzare-cump─ârare.
rupto├íre s.f. (├«nv.) 1. sum─â fix─â, global─â, pl─âtit─â anual vistieriei statului de c─âtre contribuabili ╚Öi negustorii str─âini; rupt─â. 2. ├«nceput, primul pas. 3. ├«nvoial─â, conven╚Ťie. 4. anulare, desfiin╚Ťare a unei ├«n╚Ťelegeri. 5. balt─â, ╚Öan╚Ť. 6. durere de ╚Öale. 7. diaree.
ruptoare f. 1. ├«nvoeal─â: ruptoarea era f─âcut─â OD.; 2. pre╚Ť fixat prin ├«nvoeal─â: ruptoarea vinului.
rupto├íre f., pl. or─ş. Rupt─â (bir fix). ├Änvo─şal─â ├«n care c├«╚Ötigu sa┼ş perderea ├«l prive╚Öte pe cel ce prime╚Öte bani─ş. Ruptur─â (propri┼ş ╚Öi fig.).
ruptoare s. v. RUPT─é.
rupto├íre, ruptori, s.f. ÔÇô (reg.; med.) ├Än expr. ruptoare de ap─â = diabet. Desc├óntec de ruptoare de ap─â: ÔÇ×Se ia ├«ntr-un vas curat ap─â din vale sau din r├óu, dar din acel loc unde se ├«nv├órte╚Öte apa ├«nd─âr─âpt sau, cum se zice, unde este v├óltoare; apoi s─â mai ia nou─â ml─âdi╚Ťe de m─âr dulce ╚Öi s─â le legi ├«ntr-un m─ânunchi laolalt─â, ╚Öi cu acele, mestec├ónd apa, s─â zici (...)ÔÇŁ (B├órlea, 1924: 360). ÔÇô Din rupt + suf. -oare (DEX, MDA).
rupto├íre, ruptori, s.f. ÔÇô (med.) ├Än expr. ruptoare de ap─â = diabet. Desc├óntec de ruptoare de ap─â: ÔÇ×Se ia ├«ntr-un vas curat ap─â din vale sau din r├óu, dar din acel loc unde se ├«nv├órte╚Öte apa ├«nd─âr─âpt, sau cum se zice, unde este v├óltoare; apoi s─â mai ia nou─â ml─âdi╚Ťe de m─âr dulce ╚Öi s─â le legi ├«ntr-un m─ânunchi laolalt─â, ╚Öi cu acele, mestec├ónd apa, s─â zici (...)ÔÇŁ (B├órlea 1924: 360). ÔÇô Din rupt + -oare.

Ruptoare dex online | sinonim

Ruptoare definitie

Intrare: ruptoare
ruptoare substantiv feminin
Intrare: ruptor (pl. -oare)
ruptor pl. -oare substantiv neutru