rună definitie

14 definiții pentru rună

RÚNĂ, rune, s. f. (La pl.) Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice și scandinave. – Din germ. Runen, fr. runes.
RÚNE s. f. pl. Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice. – Din germ. Runen, fr. runes.[1]
RÚNE s. f. pl. Caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice, care s-au păstrat în inscripții și documente, mai ales la vechii scandinavi.
rúnă s. f., g.-d. art. rúnei; pl. rúne
rúne s. f. pl.
RÚNE s.f. pl. Caractere grafice folosite de vechii germani și scandinavi. [Cf. germ. Runen, fr. runes < scand. runar].
RÚNE s. f. pl. caractere grafice în cele mai vechi alfabete germanice și scandinave. (< germ. Runen, fr. runes)
RÚNE f. pl. Caractere grafice folosite în trecut de limbile vechi baltice și scandinave. /<germ. Runen, fr. runes
rune f. pl. scrisoarea1 națională a vechilor Germani.[1]
rî́nă f., pl. inuz. ĭ (lat. *rena, pl. neutru îld. renes, rinichĭ, șale, coastă, d. ren, rênis. V. rinichĭ). Numaĭ în într’o rînă, pe o coastă: ședea culcat într’o rînă. – Și rîlă (nord) și rună (Cov.).
1) rúnă, V. rînă.
2) rúnă f., pl. e (got. runa, lucru ascuns, germ. runen, pl.). Pl. Vechile litere ale Germanilor și Scandinavilor.
RÚNĂ (< Germ. run „secret”, „mister”) s. f. (mai ales la pl.) 1. Semn grafic crestat în lemn sau cioplit în piatră, aparținând celui mai vechi alfabet germanic atestat (alfabetul runic), utilizat în inscripțiile epigrafice despre care avem mărturii începând cu sec. 2. Scrierea runică este de origine incertă, dar probabil derivată dintr-un alfabet dintr-o reg. mediteraneeană. S-au păstrat peste 4.000 de inscripții și manuscrise runice, majoritatea dintre ele aflându-se în Suedia (Pe terit. României r. apar pe un vas aparținând tezaurului de la Pietroasele). Au avut o mare răspândire în țările scandinave și anglo-saxone (sec. 2-12). R. atestate sunt în număr de 24 și au atât valoarea fonetică, cât și ideografică. 2. Scriere consonantică utilizată de triburile turcice din Asia, în sec. 5-11.
RÚNĂ s. f. (cf. germ. Rune, fr. rune, got. runa „taină”): semn grafic ce aparține celui mai vechi alfabet germanic (v. și scriere runică).

rună dex

Intrare: rună
rună substantiv feminin plural