rumtúră, V. ruptură.

ruptúră f., pl. ĭ (d. rupt saŭ lat. ruptura, it. rottura, fr. roture, sp. pg. rotura). Lucru rupt saŭ locu unde e rupt. Fig. Stricare, nimicire: ruptura relațiunilor, a păciĭ. – Vechĭ și rumtúră.