ruminație definitie

8 definiții pentru ruminație

RUMINÁȚIE, ruminații, s. f. (Rar) Rumegare. – Din fr. rumination, lat. ruminatio.
RUMINÁȚIE, ruminații, s. f. (Rar) Rumegare. – Din fr. rumination, lat. ruminatio.
rumináție (rar) (-ți-e) s. f., art. rumináția (-ți-a), g.-d. art. rumináției; pl. rumináții, art. rumináțiile (-ți-i-)
rumináție s. f. (sil. -ți-e), art. rumináția (sil. -ți-a), g.-d. art. rumináției; pl. rumináții, art. rumináțiile (sil. -ți-i-)
RUMINÁȚIE s. v. rumegare, rumegat.
RUMINÁȚIE s.f. 1. Rumegare. 2. (Fig.) Frământare a unor idei obsedante. [Gen. -iei, var. ruminațiune s.f. / < fr. rumination, lat. ruminatio].
RUMINÁȚIE s. f. 1. ruminare, rumegat. 2. impulsiune de meditare nesfârșită, obositoare, pe o singură temă; persistență a unor idei, planuri obsedante. (< fr. rumination, lat. ruminatio)
ruminație s. v. RUMEGARE. RUMEGAT.

ruminație dex

Intrare: ruminație
ruminație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e