RUMENÍU, -ÍE, rumenii, adj. Roșiatic. – Rumen2 + suf. -iu.

RUMENÍU, -ÍE, rumenii, adj. Roșiatic. – Rumen2 + suf. -iu.

RUMENÍU, -ÍE, rumenii, adj. Roșiatic. Lumina lunii se schimbă în polei rumeniu. DELAVRANCEA, T. 25. Vrăbiile ciripeau în merii cu bobocii rumenii. La TDRG. ◊ (Substantivat) I se păru mai tînără și mai frumoasă în rumeniul zorilor. CAMILAR, N. II 386.

rumeníu adj. m., f. rumeníe; pl. m. și f. rumeníi

rumeníu adj. m., f. rumeníe; pl. m. și f. rumeníi

RUMENÍU ~e (~i) Care are culoare roșiatică; cu nuanță rumenă. /rumen + suf. ~iu