Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru rumegu╚Ö

RUMEG├Ü╚ś s. n. (Colectiv) De╚Öeuri de lemn ├«n form─â de a╚Öchii m─ârunte, asem─ân─âtoare cu t─âr├ó╚Ťele, rezultate din t─âierea lemnului cu fer─âstr─âul; rumeg─âtur─â (2). ÔÇô Rumega + suf. -u╚Ö.
RUMEG├Ü╚ś s. n. (Colectiv) De╚Öeuri de lemn ├«n form─â de a╚Öchii m─ârunte, asem─ân─âtoare cu t─âr├ó╚Ťele, rezultate din t─âierea lemnului cu fer─âstr─âul; rumeg─âtur─â (2). ÔÇô Rumega + suf. -u╚Ö.
RUMEG├Ü╚ś s. n. (Cu sens colectiv) Particule mici de lemn, asem─ân─âtoare cu t─âr├«╚Ťele, produse prin t─âierea lemnului cu fer─âstr─âul; rumeg─âtur─â (2). Pentru ocrotirea pe╚Ötelui este oprit:... aruncarea ├«n ap─â a rumegu╚Öului de lemn sau a gunoaielor. B. O. 1953, 39.
rumegúș s. n.
rumegúș s. n.
RUMEG├Ü╚ś s. rumeg─âtur─â, (reg.) ruguma╚Öc─â, rumeg─âtoare, t─âr├ó╚Ťar, t─âr├ó╚Ť─â, (prin Munt.) ran╚Ť, (prin Transilv.) scam─â. (~ de lemn.)
RUMEG├Ü╚ś s. v. stomac.
RUMEG├Ü╚ś n. De╚Öeuri de lemn, provenite din t─âierea acestuia cu fer─âstr─âul. /a rumega + suf. ~u╚Ö
rumeg├║╚Ö n., pl. ur─ş. Sud. Rumeg─âtur─â. ÔÇô ╚śi -─âgu╚Ö (est).
rumeguș s. v. STOMAC.
RUMEGU╚ś s. rumeg─âtur─â, (reg.) ruguma╚Öc─â, rumeg─âtoare, t─âr├«╚Ťar, t─âr├«╚Ť─â, (prin Munt.) ran╚Ť, (prin Transilv.) scam─â. (~ de lemn.)
rumegu╚Ö, rumegu╚Öuri s. n. (intl.) individ de cea mai joas─â spe╚Ť─â.

Rumeguș dex online | sinonim

Rumeguș definitie

Intrare: rumeguș
rumeguș substantiv neutru