rumeguș definitie

12 definiții pentru rumeguș

RUMEGÚȘ s. n. (Colectiv) Deșeuri de lemn în formă de așchii mărunte, asemănătoare cu tărâțele, rezultate din tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură (2). – Rumega + suf. -uș.
RUMEGÚȘ s. n. (Colectiv) Deșeuri de lemn în formă de așchii mărunte, asemănătoare cu tărâțele, rezultate din tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură (2). – Rumega + suf. -uș.
RUMEGÚȘ s. n. (Cu sens colectiv) Particule mici de lemn, asemănătoare cu tărîțele, produse prin tăierea lemnului cu ferăstrăul; rumegătură (2). Pentru ocrotirea peștelui este oprit:... aruncarea în apă a rumegușului de lemn sau a gunoaielor. B. O. 1953, 39.
rumegúș s. n.
rumegúș s. n.
RUMEGÚȘ s. rumegătură, (reg.) rugumașcă, rumegătoare, tărâțar, tărâță, (prin Munt.) ranț, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.)
RUMEGÚȘ s. v. stomac.
RUMEGÚȘ n. Deșeuri de lemn, provenite din tăierea acestuia cu ferăstrăul. /a rumega + suf. ~uș
rumegúș n., pl. urĭ. Sud. Rumegătură. – Și -ăguș (est).
rumeguș s. v. STOMAC.
RUMEGUȘ s. rumegătură, (reg.) rugumașcă, rumegătoare, tărîțar, tărîță, (prin Munt.) ranț, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.)
rumeguș, rumegușuri s. n. (intl.) individ de cea mai joasă speță.

rumeguș dex

Intrare: rumeguș
rumeguș substantiv neutru