Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru rumegat

RUMEG├ü, r├║meg, vb. I. 1. Intranz. (Despre rumeg─âtoare; la pers. 3) A mesteca a doua oar─â m├óncarea ├«ntoars─â din stomac. 2. Tranz. A mesteca ceva ├«n gur─â; (depr.; despre oameni) a m├ónca mult ╚Öi ├«ncet. 3. Tranz. Fig. A medita pe ├«ndelete asupra unui fapt, a-l examina ├«ndelung. ÔÇô Lat. rumigare.
RUMEG├ü, r├║meg, vb. I. 1. Intranz. (Despre rumeg─âtoare; la pers. 3) A mesteca a doua oar─â m├óncarea ├«ntoars─â din stomac. 2. Tranz. A mesteca ceva ├«n gur─â; (depr.; despre oameni) a m├ónca mult ╚Öi ├«ncet. 3. Tranz. Fig. A medita pe ├«ndelete asupra unui fapt, a-l examina ├«ndelung. ÔÇô Lat. rumigare.
RUMEG├ü, r├║meg, vb. I. 1. Intranz. (Despre animalele rumeg─âtoare) A mesteca a doua oar─â m├«ncarea ├«ntoars─â din stomac. Se trezea cu mult ├«naintea zorilor. Asculta un timp cum rumeg─â boii la car─â, apoi ├«i p─âtrundeau ├«n auz alte zgomote ale pustiei. SADOVEANU, M. C. 35. ├Äntr-o curte mare rumeg─â, culcate, dou─â vaci ungure╚Öti. REBREANU, I. 10. C─âmilele ╚Öi-au preg─âtit siesta ╚śi rumeg─â culcate l├«ng─â cort. TOP├ÄRCEANU, P. 72. 2. Tranz. A mesteca ceva ├«n gur─â. Trecur─â ├«nt─âi feciorii de ├«mp─âra╚Ťi, ├«mbr─âca╚Ťi ├«n zale ╚Öi ├«n aur, pe cai ce-╚Öi rumegau fr├«nele ├«n spume. VISSARION, B. 33. ÔŚŐ Fig. Voievodul r─âmase t─âcut, cu o mi╚Öcare necontenit─â a f─âlcilor, rumeg├«nd ├«n m─âsele nelini╚Öte ╚Öi m├«nie. SADOVEANU, F. J. 186. Tol─âni╚Ťi pe l├«ng─â ape, Mun╚Ťii rumeg─â t─âcere. LESNEA, I. 145. ÔÖŽ (Depreciativ, despre oameni) A m├«nca. Nici de la na╚Öu-s─âu nu a mai c─âp─âtat ce s─â rumege... cu ce s─â-╚Öi ├«ndoape foalele. RETEGANUL, P. I 60. 3. Tranz. Fig. A medita pe ├«ndelete asupra unui lucru, a-l examina ├«ndelung, a-l relua mereu ├«n cercetare. Lupu Chiri╚Ťoiu, care-╚Öi rumega acelea╚Öi g├«nduri, se adres─â acuma lui Luca cu imputare. REBREANU, R. I 133. L-a l─âsat pe Ion s─â-╚Öi rumege bucuria, nedumerirea ╚Öi teama. POPA, V. 311. Aceste lucruri, pe care Radu le rumegase mult─â vreme ├«n capul lui... i se p─âreau foarte limpezi. VLAHU╚Ü─é, O. A. 114. Vulpoiul, rumeg├«nd ├«n mintea lui alte nezdr─âv─ânii, ├«l rug─â s─â-i dea voie a se duce mai ├«nt├«i la o m─ân─âstire. ODOBESCU, S. III 240.
rumegá (a ~) vb., ind. prez. 3 rúmegă
rumegá vb., ind. prez. 1 sg. rúmeg, 3 sg. și pl. rúmegă
rumeg├ít adj. m., pl. rumeg├í╚Ťi; f. sg. rumeg├ít─â, pl. rumeg├íte
RUMEG├ü vb. (fran╚Ťuzism) a rumina. (Vitele ~.)
RUMEGÁ vb. v. mânca.
RUMEG├üT s. rumegare, (fran╚Ťuzism) rumina╚Ťie. (~ul vitelor.)
rumeg├í (r├║meg, rumeg├ít), vb. ÔÇô (Despre animale) A mesteca a doua oar─â m├«ncarea ├«ntoars─â din stomac. ÔÇô Var. Bucov. rumuga. Mr. aroamig, aromigare, megl. rumig(ari). Lat. r┼şm─şg─üre (Pu╚Öcariu 1483; REW 7440), cf. it. rugumare (ven. rumegar, sard. arrumigare, versil. romicare), prov. romier, v. fr. rungier, sp., cat. rumiar, port. romiar. ÔÇô Der. rumeg─âtor, adj. (care rumeg─â); rumeg─âtur─â (var. rugum─âtur─â), s. f. (pilitur─â de fer─âstr─âu); rumegu╚Ö, s. n. (Munt., particule de lemn care cad la t─âiere). Din rom. provin rut. rumegaty, remenuvaty (Miklosich, Wander., 11; Candrea, Elemente, 401).
A RUMEGÁ rúmeg 1. intranz. (hrană, alimente etc.) A mesteca în gură. 2. tranz. fig. A analiza îndelung până în cele mai mici amănunte. /<lat. rumigare
rumegà v. 1. a mesteca din nou, vorbind de rumegătoare; 2. fig. a cugeta mereu la un lucru. [Lat. RUMIGARE].
r├║meg, a -├í v. tr. (lat. r├║migo, r├╗mig├íre [╚Öi r├╗m─şn├íre], a rumega; it. [Versilia] romicare, ven. rumegar, pv. romiar, fr. ronger, cat. sp. pg. rumiar. D. rom. vine rut. rumegati ╚Öi rumenuvati). Mestec din no┼ş, vorbind de rumeg─âtoare. Fig. M─â tot g├«ndesc la ceva ca s─â pricep ma─ş bine: a rumega cele ├«nv─â╚Ťate. ÔÇô ├Än nord ╚Öi r├║gum: boi─ş ruguma┼ş (VR. 1911, 8, 224). ╚śi rum─âg.
rumega vb. v. MÎNCA.
RUMEGA vb. (fran╚Ťuzism) a rumina. (Vitele ~.)
RUMEGAT s. rumegare, (fran╚Ťuzism) rumina╚Ťie. (~ vitelor.)

Rumegat dex online | sinonim

Rumegat definitie

Intrare: rumegat
rumegat adjectiv
Intrare: rumega
rumega verb grupa I conjugarea I