10 definiții pentru rumegătură
RUMEGĂTÚRĂ, rumegături,
s. f. 1. Ceea ce a fost rumegat (
1), hrană rumegată.
2. Rumeguș. –
Rumega +
suf. -ătură.
RUMEGĂTÚRĂ, rumegături,
s. f. 1. Ceea ce a fost rumegat (
1), hrană rumegată.
2. Rumeguș. –
Rumega +
suf. -ătură.
RUMEGĂTÚRĂ, rumegături,
s. f. 1. Hrană rumegată.
2. Rumeguș, Roțile călcară pe pămînt moale, cu rumegătură de lemn și așchii. C. PETRESCU, Î. II 201.
rumegătúră s. f.,
g.-d. art. rumegătúrii;
pl. rumegătúri
rumegătúră s. f., g.-d. art. rumegătúrii; pl. rumegătúri RUMEGĂTÚRĂ s. rumeguș, (reg.) rugumașcă, rumegătoare, tărâțar, tărâță, (prin Munt.) ranț, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.) rumegătúră f., pl. ĭ. Lucru rumegat. Fărmăturile de lemn care cad cînd taĭ cu ferăstrău. – În nord și
rugumătură. RUMEGĂTURĂ s. rumeguș, (reg.) rugumașcă, rumegătoare, tărîțar, tărîță, (prin Munt.) ranț, (prin Transilv.) scamă. (~ de lemn.) Rumegătură dex online | sinonim
Rumegătură definitie
Intrare: rumegătură
rumegătură substantiv feminin