Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru rumeg─âtor

RUMEG─éT├ôR, -O├üRE, rumeg─âtori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care rumeg─â (1). 2. S. n. (La pl.) Subordin de mamifere av├ónd conforma╚Ťia din╚Ťilor ╚Öi stomacul (compus din mai multe camere) adaptate pentru rumegare; (╚Öi la sg.) animal care face parte din acest subordin. ÔÇô Rumega + suf. -─âtor.
RUMEG─éT├ôR, -O├üRE, rumeg─âtori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Despre animale) Care rumeg─â (1). 2. S. f. (La pl.) Subordin de mamifere av├ónd conforma╚Ťia din╚Ťilor ╚Öi stomacul (compus din mai multe camere) adaptate pentru rumegare; (╚Öi la sg.) animal care face parte din acest subordin. ÔÇô Rumega + suf. -─âtor.
RUMEG─éT├ôR, -O├üRE, rumeg─âtori, -oare, adj. (Despre animale) Care rumeg─â. ÔÖŽ (Substantivat, f. pl.) Ordin de mamifere av├«nd conforma╚Ťia din╚Ťilor ╚Öi stomacul (compus din mai multe camere) adaptate pentru rumegare. Verde, lu╚Ťerna nu se d─â la vitele cornute, boi ╚Öi oi ÔÇô rumeg─âtoare ÔÇô c─âci acestea o m─ân├«nc─â f─âr─â a o mesteca. PAMFILE, A. R. 150. G─âlbaza e o boal─â foarte primejdioas─â, o cap─ât─â rumeg─âtoarele. ╚śEZ. III 147.
rumegătór1 adj. m., pl. rumegătóri; f. sg. și pl. rumegătoáre
rumegătór2 s. n., pl. rumegătoáre
rumegătoáre s. f., pl. rumegătoare
rumegătór adj. m., pl. rumegătóri; f. sg. și pl. rumegătoáre
RUMEGĂTOÁRE s. v. rumegătură, rumeguș, stomac.
RUMEG─éT├ôR1 ~o├íre n. 1) la pl. Subordin de mamifere erbivore, care au din╚Ťii ╚Öi stomacul adaptate pentru rumegare (reprezentan╚Ťi: oaia, bovinele, cerbul, elanul etc.). 2) Mamifer din acest subordin. /a rumega + suf. ~─âtor
RÚMEGĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) (despre animale) Care rumegă. /a rumega + suf. ~ător
rumeg─âtor a. care rumeg─â. ÔĽĹ n. pl. rumeg─âtoarele, mamifere ca boul, cerbul, c─âmila, al c─âror stomac e compus din mai multe buzunare: alimentele se re├«ntorc din primul buzunar ├«n gur─â spre a fi mestecate din nou ╚Öi a fi astfel preparate la o digestiune complet─â.
rumeg─ât├│r, -o├íre adj. Care rumeg─â: oile-s rumeg─âtoare. S. n. pl. Zool. Un subordin al mamiferelor artiod├íctile al c─âror stomah are patru (╚Öi une-or─ş tre─ş) desp─âr╚Ťitur─ş, ca la bo┼ş, c─âmil─â, capr─â, oa─şe, cerb ╚Ö. a. (Din prima desp─âr╚Ťitur─â, m├«ncarea se ├«ntoarce ├«n gur─â, unde animalu o mestec─â din no┼ş ╚Öi bine, ╚Öi pe urm─â intr─â de-a binele ├«n stomah p. mistuire).
rumeg─âtoare s. v. RUMEG─éTUR─é. RUMEGU╚ś. STOMAC.
RUMEG─éT├ôR, -O├üRE (< rumega) adj., s. f. 1. Adj. (Despre animale) Care rumeg─â (1). 2. S. f. (La pl.) (ZOOL.) Subordin de mamifere erbivore, de obicei biungulate, caracterizate prin prezen╚Ťa unui stomac format din patru compartimente (rumenul, re╚Ťeaua, foiosul ╚Öi cheagul) ╚Öi prin existen╚Ťa func╚Ťiei de rumegare. Prin acest act fiziologic, executat prin contrac╚Ťia musculaturii rumenului ╚Öi a esofagului, masa de alimente este readus─â ├«n gur─â, reamestecat─â ╚Öi din nou ├«nghi╚Ťit─â. Rumegarea este posibil─â datorit─â existen╚Ťei unui ╚Öan╚Ť esofagian care se ├«ntinde de la cardia p├ón─â la foios. ├Än privin╚Ťa denti╚Ťiei r. se caracterizeaz─â prin reducerea sau absen╚Ťa incisivilor de pe maxilarul superior ╚Öi prin cheratinizarea acestei regiuni a intermaxilarelor. Incisivii inferiori (de form─â l─â╚Ťit─â) servesc la ruperea plantelor. Subordinul cuprinde mai multe familii de animale terestre, r─âsp├óndite pe tot globul (camelide, tragulide, cervide, antilocapride, bovide ╚Ö.a.). Dintre r. au fost domesticite taurinele, bivolii, oile, caprele, iacul, lama, renul, c─âmila.

Rumeg─âtor dex online | sinonim

Rumeg─âtor definitie

Intrare: rumeg─âtor
rumeg─âtor adjectiv