Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

83 defini╚Ťii pentru rum├ón

ROMß║ĄN, -─é, rom├óni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoan─â care apar╚Ťine popula╚Ťiei Rom├óniei sau este originar─â de acolo. 2. (Pop.) ╚Ü─âran. ÔÖŽ B─ârbat, so╚Ť. ÔÖŽ Om (├«n general), b─ârbat. 3. (├Än forma rum├ón) Denumire dat─â, ├«n Evul Mediu, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, ╚Ť─âranilor dependen╚Ťi de st─âp├ónii feudali; iobag, vecin. II. 1. Adj. Care apar╚Ťine Rom├óniei sau rom├ónilor (I 1), referitor la Rom├ónia ori la rom├óni; rom├ónesc. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba vorbit─â de rom├óni. Rom├óna comun─â (sau primitiv─â) = stadiu ├«n evolu╚Ťia limbii rom├óne anterior diferen╚Ťierii dialectale; str─ârom├óna. [Var.: rumß║ąn s. m.] ÔÇô Lat. romanus.
RUMß║ĄN s. m. v. rom├ón1.
ROMß║ĄN, -─é, rom├óni, -e, s. m. ╚Öi f., adj. I. S. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care apar╚Ťine popula╚Ťiei de baz─â a Rom├óniei sau este originar─â din Rom├ónia. 2. (Pop.) ╚Ü─âran. ÔÖŽ B─ârbat, so╚Ť. ÔÖŽ Om (├«n general), b─ârbat. 3. (├Än forma rum├ón) Denumire dat─â, ├«n evul mediu, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, ╚Ť─âranilor dependen╚Ťi de st─âp├ónii feudali; iobag, vecin. II. Adj. Care apar╚Ťine Rom├óniei sau rom├ónilor (I 1), referitor la Rom├ónia sau la rom├óni; rom├ónesc. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba vorbit─â de rom├óni. Rom├óna comun─â (sau primitiv─â) = stadiu ├«n evolu╚Ťia limbii rom├óne anterior diferen╚Ťierii dialectale; str─ârom├ón─â. [Var.: rumß║ąn s. m.] ÔÇô Lat. romanus.
RUMß║ĄN s. m. v. rom├ón1.
ROM├Ä╠üN1, -─é, rom├«ni, -e, adj. Propriu rom├«nilor, al rom├«nilor, de rom├«n; rom├«nesc. Limba rom├«n─â este continuarea limbii latine vorbite acum peste un mileniu ╚Öi jum─âtate ├«n p─âr╚Ťile de r─âs─ârit ale imperiului roman. IORDAN, L. R. 199. A trecut armata rom├«n─â ├«n c├«mpiile Bulgariei ├«n ziua de 20 august 1877. VLAHU╚Ü─é, R. P. 15. At├«t de parizian─â ├«n spiritul s─âu, at├«t de rom├«n─â ├«n inima sa. ALECSANDRI, O. P. 128. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba vorbit─â de rom├«ni ca limb─â matern─â. Profesor de rom├«n─â.
ROM├Ä╠üN2, rom├«ni, s. m. 1. B─ârbat apar╚Ťin├«nd popula╚Ťiei de baz─â a Republicii Populare Rom├«ne. 2. (Popular) ╚Ü─âran. Oh! va pl├«nge ob╚Ötea-ntreag─â-a ╚Ť─ârii noastre, din rom├«n p├«nÔÇÖ la boier. DAVILA, V. V. 187. S─â ias─â tot satul pentru ca s─â-mi culeag─â p├«nea de pe c├«mp. ÔÇô Oare? Dac─â-i a╚Öa, cucoane, gr─âie╚Öte d-ta cu rom├«nii, c─â eu degeaba m-am cercat s─â-i scot azi la lucrul boierescului. ALECSANDRI, T. I 249. Noroc bun! pe c├«mpul neted ies rom├«nii cu-a lor pluguri! id. P. III 41. ÔÖŽ (Popular) B─ârbat, so╚Ť. (Atestat ├«n forma rum├«n) Femeia zice: rum├«nu meu (b─ârbatul meu), rum├«ne h─âi! (m─âi b─ârbate!). I. CR. III 53. ÔÖŽ Om (├«n general). Am intrat ├«n vorb─â cu unul din c─âr─âu╚Öi, un rom├«n oache╚Ö ╚Öi sprinten. SADOVEANU, E.103. De la deal un rom├«n c-o traist─â-n b─â╚Ť, scobora la vale pe poteca str├«mt─â. HOGA╚ś, M. N. 73. 3. (├Än forma rum├«n, ├«n or├«nduirea feudal─â a ╚Ü─ârii Rom├«ne╚Öti) ╚śerb, iobag, vecin, cl─âca╚Ö. Mihai Viteazul fu cel dint├«i domn care legiui... c─â fiecare ╚Ť─âran, pe a cui mo╚Öie se va afla atunci, acolo s─â r─âm├«ie rum├«n ve╚Önic. B─éLCESCU, O. I 139. ÔÇô Variant─â: rum├«╠ün s. m.
RUMÎ́N s. m. v. romîn.
romß║ąn adj. m., s. m., pl. romß║ąni; adj. f. romß║ąn─â, pl. romß║ąne
romß║ąn─â (limb─â) s. f., g.-d. art. romß║ąnei
rumß║ąn (iobag) s. m., pl. rumß║ąni
român s. m., adj. m., pl. români; f. sg. română, pl. române
română (limba) s. f., g.-d. art. românei
rumân (iobag) s. m., pl. rumâni
ROM├éN s. v. b─ârbat, s─âtean, so╚Ť, ╚Ť─âran.
ROMÂN s., adj. 1. s. (în evul mediu) valah. 2. adj. românesc, (în evul mediu) valah.
ROMÂNĂ s. (LINGV.) 1. (înv.) românie. (Text scris în ~.) 2. română comună = protoromână, străromână.
RUM├éN s. (IST.) iobag, ╚Öerb, vecin, (rar) serv, (├«nv.) prost. (╚Ü─âranul dependent se numea ÔÇ×iobagÔÇŁ, ├«n Transilvania, ~ ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi ÔÇ×vecinÔÇŁ, ├«n Moldova.)
RUMÂN s. v. român.
rom├ón (rom├óni), s. m. ÔÇô 1. Locuitor al Rom├óniei; valah. ÔÇô 2. Persoan─â, cre╚Ötin. ÔÇô 3. ╚Ü─âran. ÔÇô 4. (├Änv.) Iobag, vecin. ÔÇô Var. ├«nv. ╚Öi pop. rum├«n. Mr. ar(u)m├«n, istr. rum─âr. Lat. romanus (Pu╚Öcariu 1474; ╚śeineanu, Semasiol., 231; REW 7371; Th. Gartner, Ueber den Volksnamen der Rum├Ąnen, Cern─âu╚Ťi 1893). Este dubletul lui roman, s. m., neol.; al lui roman, s. n. (nuvel─â), din fr. roman; al lui roman, s. m. (mu╚Öe╚Ťel-prost, Anthemis cotula; crizantem─â, Crysanthemum leucanthemum), prin filier─â sl., cf. sb. raman, rus. roman (Tiktin), cf. romani╚Ť─â; ╚Öi al lui rom, s. m. (╚Ťigan), probabil mgr. ÔÇÖP¤ë╬╝╬╣¤î¤é ÔÇ×grecÔÇŁ, cf. fr. romanichel ÔÇ×╚ŤiganÔÇŁ. Fonetic, forma rum├«n este corect─â, ├«n timp ce rom├«n se datoreaz─â analogiei cu roman, fiind forma neol. de la sf├«r╚Öitul sec. XVI. Cf. ╚Öi Cancel, Despre Rum├«n ╚Öi unele probleme lexicale slavo-rom├óne, Bucure╚Öti 1921. Rum├«n ÔÇ×iobagÔÇŁ (cu acest sens nu se folose╚Öte forma rom├ón) s-a spus numai ├«n vechea organizare social─â din Munt. (├«n Mold. vecin, ├«n Trans. iobag); obliga╚Ťiile lui erau legarea de p─âm├«nt, dijma ╚Öi slujba la proprietar, cf. Giurescu, Despre rum├«ni, Bucure╚Öti 1916. Nuan╚Ťa de inferioritate social─â legat─â de no╚Ťiunea de romanus apare ├«nc─â din legile francilor, cf. Julien Havet, R. hist., II, 120-36. ├Än limba modern─â s-a ╚Öov─âit mult ├«n scrierea lui rom├ón cu ├«, ╚Öi s-a preferat sistematic rom├ón, chiar ╚Öi de c─âtre acei autori care au adoptat suprimarea lui ├ó. Der. rom├ónc─â, s. f.; rom├ónesc, adj. (rom├ón); rom├óne╚Öte, adv. (├«n rom├ón─â; clar, cre╚Ötine╚Öte); rom├ónic─â, s. f. (rom├ón), cuv├«nt care se pune numai ├«n gura ╚Ťiganilor; rom├ónime, s. f. (neam rom├ónesc); rom├ónism, s. n. (ceea ce este tipic rom├ónesc); rom├óniza, vb. (a deveni rom├ón); rom├óni (var. rum├«ni), vb. (a se boteza); str─ârom├ón, adj. (prerom├ón), format dup─â germ. ur-; rum├«nie, s. f. (iob─âgie). Din rom. provin alb. r├źm├źr ÔÇ×p─âstorÔÇŁ, ╚Ťig. sp. rumano ÔÇ×argouÔÇŁ (Besses 145) ╚Öi natural numele etnic al rom├ónilor ├«n toate limbile. Der. neol. (din fr.) romanic, adj.; romanesc, adj.; romancier, s. m.; romanist, s. m.; romanitate, s. f.; romaniza, vb.; romantic, adj.; romantism, s. n.; roman╚Ť, s. n. (nuvel─â), ├«nv., din it. romanzo; roman╚Ť─â, s. f.; roman╚Ťios, adj.
ROM├éN1 ~─â (~i, ~e) Care apar╚Ťine Rom├óniei sau popula╚Ťiei ei; din Rom├ónia. /<lat. romanus
ROM├éN2 ~i m. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Rom├óniei sau este originar─â din Rom├ónia. /<lat. romanus
ROMÂNĂ f. mai ales art. Limbă vorbită de români. [G.-D. românei] /<lat. romanus
R─âsboiu Austro-rom├ón pentru ├«ntregirea neamului (Aug. 1916 ÔÇô Aprilie 1918), sÔÇÖa deschis la 14/27 Aug. 1916 prin declararea de r─âsboiu c─âtre Austria de Rom├ónia. Urm─âtoarele faze rezum─â alternativele acestor lupte eroice: 1) Ofensiva (15 Aug.-15 Sep╚Ť. 1916). Armatele rom├óne trec frontiera ╚Öi ocup─â Bra╚Öovul ╚Öi valea superioar─â a Oltului cu toate ├«n─âl╚Ťimile strategice. Germano-Bulgarii, cu for╚Ťe superioare; atac─â Turtucaia (17 Aug.) ╚Öi ├«nainteaz─â ├«n interiorul Dobrogei, pe c├ónd Austro-Ungarii atac─â ├«n Transilvania (13-16 Sept.). Armata rom├ón─â se ├«ncearc─â a trece Dun─ârea (13 Sept.). 2) Defensiva (10 Sept.-5 Nov.). Dup─â numeroase ├«nvingeri (Oituz, Uz, Olt, Bran, Predeal) se repurt─â victoria dela Jiu (14 Oct.). Pierderea liniei Cernavod─â-Constan╚Ťa. 3) Retragerea (5 Noemv.-20 Dec.). Dup─â b─ât─âliile date la T.-Jiu, C─ârbune╚Öti, Filia╚Öi, armata rom├ón─â p─âr─âsind Oltenia, se retrage pe st├ónga Oltului. Cavaleria du╚Öman─â trece Oltul, pe la Dr─âg─âne╚Öti, iar Germano-Bulgarii trec Dun─ârea. B─ât─âlia dela Arge╚Ö. Dup─â numeroase lupte (Pite╚Öti, Titu, Ploe╚Öti, Mizil, Buz─âu), o╚Ötirea noastr─â e nevoit─â a se retrage ├«n Moldova. 4) Refacerea (15 Ian.-Iunie 1917). Reorganizarea armatei ╚Öi preg─âtirea-i pentru desrobirea ╚Ť─ârii ╚Öi a neamului. Familia regal─â contribue la ridicarea moralului ╚Öi la ├«ns─ân─âto╚Öire. Noua armat─â reia ofensiva. Victoria dela M─âr─â╚Öe╚Öti, la Nord de Foc╚Öani (25 Iulie-1 Sept.), fu cea mai ├«nsemnat─â ├«nfr├óngere ce au suferit-o Germanii ├«n Orientul Europei. Victoria final─â. V. Rom├ónia Mare.
rom├ón m. 1. n─âscut din p─ârin╚Ťi rom├óni; 2. locuitor sau originar din Rom├ónia; 3. om (ca individualitate etnic─â): se tocmia bietul rom├ón. ISP. [╚śi rum├ón = lat. ROMANUS]. ÔĽĹ a. rom├ónesc: poporul rom├ón. V. rum├ón.
rom├ón─â (limba) f. limba rom├ón─â, idiom─â neo-latin─â, foarte asemenea italianei, ├«navu╚Ťit─â cu diferite elemente str─âine (slave, maghiare, turce, neo-grece). Ea con╚Ťine trei dialecte: daco-rom├óna, macedo-rom├óna ╚Öi istro-rom├óna, dintre care numai cea dint├ói a devenit organul unei evolu╚Ťiuni literare.
Rom├óni m. pl. na╚Ťiune format─â prin contopirea Dacilor cu coloni╚Ötii adu╚Öi de Traian (107 d. Cr.) din diferite p─âr╚Ťi ale imperiului roman ╚Öi din cari o parte trecu ├«n Mezia (274); dela 255 p├ón─â la sec. XIII, Rom├ónii tr─âir─â ad─âposti╚Ťi ├«n mun╚Ťi (de aci t─âcerea istoricilor ├«n cursul unui mileniu), dup─â care reapar ca State organizate: Muntenia ├«n 1250 ╚Öi Moldova ├«n 1360. Azi, Rom├ónii sunt ├«n num─âr de peste 14 mil., dintre cari 6.684.000 ├«n Rom├ónia ╚Öi 3 mil. ├«n Ardeal ╚Öi Ungaria, restul mai ales ├«n Basarabia, Bucovina ╚Öi Macedonia (Arm├óni), iar o r─âm─â╚Öi╚Ť─â ├«nsemnat─â ├«n Istria (Rumeri). Rom├óni se mai afl─â ├«n Serbia (300.000), Bulgaria (65.000), Azia-Mic─â (5000) etc. Sub raportul religios, Rom├ónii apar╚Ťin Bisericii ortodoxe ╚Öi numai o parte (a╚Öa-numi╚Ťii Uni╚Ťi), celei catolice. Rom├ónii au fost numi╚Ťi de popoarele str─âine Valahi (ruse╚Öte Voloh, maghiar Ol├íh, turce╚Öte Iflak), epitet aplicat de Grecii moderni ├«n special Rom├ónilor din Macedonia.
Românul m. V. Zilot.
rum├ón m. 1. forma arhaic─â ╚Öi popular─â pentru rom├ón; 2. supus la clac─â, ╚Öerb: mo╚Önenii sau micii proprietari liberi, ap─âsa╚Ťi de biruri ╚Öi sarcini, ├«ncepur─â a se vinde (dela sec. XVI) la Domni, m├ón─âstiri sau boieri ╚Öi deveniau astfel rum├óni; ei nu se mai puteau muta depe mo╚Öia unde se aflau ╚Öi deveniau cl─âca╚Öi de ba╚Ötin─â ai proprietarului (┬źfiece rum├ón s─â r─âm├óie ve╚Önic ├«n aceast─â stare┬╗, decreteaz─â Leg─âtura lui Mihai-Viteazul). [├Än vechea limb─â rom├óneasc─â rum├ón e sinonim cu ╚Ť─âran (acest din urm─â fiind necunoscut vechilor documente), de unde no╚Ťiunea de cl─âca╚Ö, ╚Öerbia ap─âs├ónd asupra s─âtenilor]. V. clac─â.
Zilot Românul m. pseudonimul scriitorului-patriot care a scris ultima cronică (în proză și versuri) din epoca fanariotă dela 1796 până la 1821 (1780-1850).
Rom├ón ╚Öi Rum├ón, -c─â s. (lat. R├┤manus, Roman [subst.], roman [adj.]). Locuitor din Dacia sa┼ş din peninsula Balcanic─â a c─âru─ş limb─â se deriv─â din latin─â. Locuitor din Rom├ónia de origine latin─â sa┼ş ├«mp─âm├«ntenit. ├Än vechime, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, ╚Öerb, cl─âca╚Ö, vecin, ╚Ť─âran alipit p─âm├«ntulu─ş. Pop. ╚Ü─âran, om, persoan─â: se pl─âte╚Öte un franc de fiecare rum├ón. ├Änteme─şetori─ş ╚Ü─âri─ş Rom├óne╚Öt─ş fiind originar─ş din Ardeal ╚Öi av├«nd o pozi╚Ťiune social─â ma─ş ├«nalt─â, numele indigen de Rum├ón a ajuns s─â se aplice mo╚Önenilor sa┼ş micilor proprietar─ş liber─ş care, cu timpu, de pin seculu 16, sili╚Ť─ş de nevo─ş, ├«ncepur─â s─â se v├«nd─â domnulu─ş, bo─şerilor mar─ş ╚Öi m├«n─âstirilor. Astfel, nobilu nume de Roman ajunsese s─â ├«nsemne ÔÇ×rob legat de p─âm├«ntÔÇŁ, p├«n─â c├«nd, ast─âz─ş, a revenit la vechea onoare. ÔÇô Forma Rom├ón e ├«ntrebuin╚Ťat─â de lumea cult─â ╚Öi de poporu din nord ╚Öi est ╚Öi de pin alte ╚Ťinutur─ş vecine. ─Ča nu e o scornitur─â a latini╚Ötilor! Forma Rum├ón e ├«ntrebuin╚Ťat─â ├«n vest ╚Öi sudu Moldove─ş. Ca adjectiv, e fals a zice rom├ón. Adev─ârat rom├óne╚Öte e limba rom├óneasc─â, Academia Rom├óneasc─â, nu limba rom├ón─â, Academia Rom├ón─â! De altfel, poporu nic─ş nu ╚Ötie de rom├ón ca adj., ci numa─ş de rom├ónesc. Cp. cu p─âg├«n, cre╚Ötin). ÔÇô Rom├óni─ş ├«s urma╚Öi─ş vechilor Roman─ş contopi╚Ť─ş cu indigeni─ş (Dac─ş, Trac─ş). La 106 dup─â Hristos, Tra─şan, cucerind Dacia, a adus colon─ş din tot imperiu roman. La 274 o parte din ace╚Öt─ş colon─ş, c├«nd Aurelian1 a retras armata din Dacia, a trecut ├«n Moesia. De atunc─ş, p├«n─â ├«n secolu 13, Rom├óni─ş a┼ş tr─âit ad─âposti╚Ť─ş ├«n mun╚Ť─ş, codri ╚Öi z─âvoa─şe, ╚Öi de ace─şa nu se ma─ş pomene╚Öte de e─ş ├«n acest timp ├«n istorie. ├Än fine, la 1290 sÔÇÖa ├«nteme─şat ╚Üara Rom├óneasc─â, ╚Öi la 1355 ╚Üara Moldove─ş. Num─âru lor trece de 16,000,000 ├«n Rom├ónia, afar─â de vre-o c├«teva sute de mi─ş peste Nistru ╚Öi chear peste Bug, c├«te-va zec─ş de mi─ş peste hotaru de vest (├«n Ungaria), vre-o 2-3 sute de mi─ş ├«n Macedonia, 30,000 ├«n Tesalia, vre-o 80,000 ├«n Bulgaria peste 2000,000 ├«n nordu Serbii ╚Öi 2000 ├«n Istria, afar─â de ce─ş emigra╚Ť─ş ├«n America (do┼ş─â sute de mi─ş). ÔÇô Religiunea lor e cea ortodox─â (greco-oriental─â), afar─â de vre-un milion din ce─ş din Ardeal (numi╚Ť─ş uni╚Ť─ş), care, ├«n 1700, sÔÇÖa┼ş ├«nchinat Rome─ş. ÔÇô Str─âini─ş, dup─â German─ş, le zic Rom├ónilor Valah─ş (V. valah).[1]
romî́n, V. român.
rumî́n-, V. român-.
român s. v. BĂRBAT. SĂTEAN. SOȚ. ȚĂRAN.
ROMÂN s., adj. 1. s. (în evul mediu) valah. 2. adj. românesc, (în evul mediu) valah.
ROMÂNĂ s. (înv.) românie. (Text scris în ~.)
RUM├éN s. (IST.) iobag, ╚Öerb, vecin, (rar) serv, (├«nv.) prost. (╚Ü─âranul dependent se numea ÔÇ×iobagÔÇŁ ├«n Transilvania, ~ ├«n Tara Rom├óneasc─â ╚Öi ÔÇ×vecinÔÇŁ ├«n Moldova.)[1]
rumân s. v. ROMÂN.
rumß║ąn, rum├óni, s.m. ÔÇô (pop.) Rom├ón: ÔÇ×Feciora╚Öii de rum├ón / S─â ├«mping de nu r─âm├ónÔÇŁ (Papahagi, 1925: 168). Maramure╚Öenii pronun╚Ť─â rum├ón, Rum├ónia. ÔÖŽ Atestat 1489 (Mih─âil─â, 1974). ÔÇô Lat. romanus (Pu╚Öcariu, cf. DER; ╚ś─âineanu, Scriban, DEX); ÔÇ×Fonetic, forma rum├ón este corect─â; ├«n timp ce rom├ón se datoreaz─â analogiei cu romanÔÇŁ (DER).
rumß║ąn, -i, s.m. ÔÇô Rom├ón: ÔÇ×Feciora╚Öii de rum├ón / S─â ├«mping de nu r─âm├ónÔÇŁ (Papahagi 1925: 168). Maramure╚Öenii pronun╚Ť─â rum├ón, Rum├ónia. ÔÇô Lat. romanus; ÔÇ×Fonetic, forma rum├ón este corect─â; ├«n timp ce rom├ón se datoreaz─â analogiei cu romanÔÇŁ (DER).
ACADEMIA ROM├éN─é, cel mai ├«nalt for ╚Ötiin╚Ťific ╚Öi cultural al ╚Ť─ârii, ├«nfiin╚Ťat la 1 apr. 1866, ├«n timpul locotenen╚Ťei Domne╚Öti, sub numele de ÔÇ×Societatea literar─â Rom├ón─âÔÇŁ, cu scopul de a stabili ortografia ╚Öi de a elabora ╚Öi publica dic╚Ťionarul ╚Öi gramatica limbii rom├óne. ╚śi-a inaugurat efectiv activitatea la 1 aug. 1867 c├«nd, o dat─â cu adoptarea statutelor, a devenit ÔÇ×Societatea Academic─â Rom├ón─âÔÇŁ. Era organizat─â ├«n 3 sec╚Ťiuni: literar-filologic─â, istorico-arheologic─â ╚Öi a ╚Ötiin╚Ťelor naturale, fiecare cu c├«te 12 membri titulari, 20 de coresponden╚Ťi ╚Öi un num─âr nelimitat de membri de onoare rom├óni ╚Öi str─âini. Printre membrii societ─â╚Ťii ├«n 1866-1867 (reprezentan╚Ťi ai tututor provinciilor locuite de rom├óni): V. Alecsandri, C. Negruzzi, I. Heliade R─âdulescu, A. Treboniu Laurian (Vechiul Regat), T. Cipariu, G. Bari╚Ťiu (Transilvania), A. Hurmuzachi (Bucovina), I. Caragiani (Macedonia). La 29 mart. 1879 societatea este declarat─â, prin lege, institu╚Ťie na╚Ťional─â, devenind ÔÇ×Academia Rom├ón─âÔÇŁ. Sub egida ei, s-au studiat primele scrieri ├«n limba rom├ón─â, s-au tip─ârit documente istorice, s-au publicat numeroase studii de istoriografie, de fizic─â, matematic─â, chimie, medicin─â, biologie, geografie etc., edi╚Ťii critice, precum ╚Öi cataloage ╚Öi bibliografii. ├Än perioada 1948-1965 poart─â denumirea de Academia Republicii Populare Rom├óne, iar din 1965 p├ón─â ├«n 1990, aceea de Academia Republicii Socialiste Rom├óne. ├Än ultimele decenii, A. ╚Öi-a pierdut treptat autonomia, ceea ce a f─âcut ca activitatea ei s─â fie sub nivelul aceleia din perioada anterioar─â, c├«nd, pe l├«ng─â realiz─ârile legate de ortografia, gramatica ╚Öi dic╚Ťionarul limbii rom├óne, a avut un rol major ├«n promovarea ╚Öi dezvoltarea ╚Ötiin╚Ťei ╚Öi culturii rom├óne╚Öti. ├Äncep├«nd cu data de 5 ian. 1990, A. ╚Öi-a rec─âp─âtat vechea denumire ╚Öi func╚Ťioneaz─â ├«n prezent cu 12 sec╚Ťii ╚Ötiin╚Ťifice. Pe l├«ng─â sec╚Ťii au fost constituite comisii de profil, cu caracter inter- ╚Öi multidisciplinar. Are patru filiale: Ia╚Öi, Cluj, Timi╚Öoara ╚Öi T├«rgu Mure╚Ö. ├Än subordinea A. s├«nt peste 50 de institute ╚Öi centre de cercet─âri ╚Ötiin╚Ťifice, Biblioteca A., Editura A., Funda╚Ťia ÔÇ×EliasÔÇŁ, Casa Oamenilor de ╚śtiin╚Ť─â, sta╚Ťiuni experimentale ╚Öi case memoriale. ├Än A. pot fi ale╚Öi maximum 181 de membri titulari ╚Öi coresponden╚Ťi. Este condus─â de un Prezidiu compus din pre╚Öedinte, cei patru vicepre╚Öedin╚Ťi, pre╚Öedin╚Ťii sec╚Ťiilor ╚Öi ai filialelor Academiei. Organul suprem de conducere este Adunarea General─â. A. decerneaz─â, anual, premii pentru contribu╚Ťii deosebite, originale, ├«n diferite domenii ale ╚Ötiin╚Ťei ╚Öi culturii. Public─â numeroase periodice generale ╚Öi de specialitate, ca: ÔÇ×Analele Academiei Rom├óneÔÇŁ, Memoriile sec╚Ťiilor ╚Ötiin╚Ťifice, reviste de profil ale institutelor etc., ├«n limba rom├óne ╚Öi ├«n limbi de circula╚Ťie interna╚Ťional─â.
AGENȚIA ROMÂNĂ DE PRESĂ (AGERPRES), v. ROMPRES.
AGEN╚ÜIA TELEGRAFIC─é ROM├éN─é, agen╚Ťie de pres─â ├«nfiin╚Ťat─â la Bucure╚Öti, ├«n 1889, de c─âtre agen╚Ťia austriac─â ÔÇ×CorrbureauÔÇŁ. ├Än 1895 a devenit prima agen╚Ťie autonom─â de pres─â din Rom├ónia; ╚Öi-a ├«ncetat activitatea ├«n 1916. Din 1921 a fost ├«nlocuit─â cu Agen╚Ťia Orient-Radio (Rador).
ANALELE ACADEMIEI ROM├éNE, publica╚Ťie anual─â a Academiei Rom├óne ├«n care s├«nt consemnate aspectele cu caracter general, ╚Ötiin╚Ťific, organizatoric ╚Öi administrativ: adun─ârile generale, alegerile de noi membri, membrii deceda╚Ťi, structura ╚Öi componen╚Ťa Academiei ╚Öi a conducerii sale, manifest─ârile ╚Ötiin╚Ťifice organizate de sec╚Ťiile, filialele, comisiile ╚Öi institutele de cercetare ale Academiei, acordarea premiilor anuale, discursurile de recep╚Ťie, s─ârb─âtoriri, anivers─âri ╚Öi comemor─âri ale unor personalit─â╚Ťi ╚Öi evenimente importante din istoria poporului rom├ón, a ╚Ötiin╚Ťei ╚Öi culturii rom├óne╚Öti ╚Öi universale. Au ap─ârut ├«ncep├«nd cu anul 1869, tomul I cuprinz├«nd sesiunile anilor 1867, 1868 ╚Öi 1869, ├«n mai multe serii: 1869-1878, 1879-1921, 1921-1946, 1948-1986; volumele pe anii 1946-1948 ╚Öi 1987-1989 se afl─â ├«n curs de elaborare ╚Öi publicare. Pentru perioada 1878-1920 exist─â un indice bibliografic de nume ╚Öi materii. Cu anul 1990 ├«ncepe editarea unei noi serii a A.
ASOCIA╚ÜIUNEA TRANSILVAN─é PENTRU LITERATURA ROM├éN─é ╚śI CULTURA POPORULUI ROM├éN (ASTRA), organiza╚Ťie cultural─â a rom├ónilor din Transilvania ├«nfiin╚Ťat─â la 23 oct. / 4 nov. 1861, la Sibiu. A avut un important rol cultural ╚Öi politic ├«n lupta pentru eliberarea na╚Ťional─â a rom├ónilor transilv─âneni, pentru men╚Ťinerea unit─â╚Ťii na╚Ťionale ╚Öi preg─âtirea Marii Uniri din 1918. Activitatea ASTRA, prin forma ei institu╚Ťional─â, periodic rev─âzut─â ╚Öi imbun─ât─â╚Ťit─â a contribuit la ├«ndrumarea ╚Öi sus╚Ťinerea celor mai diverse manifest─âri ale vie╚Ťii sociale, economice, cultural-╚Ötiin╚Ťifice ╚Öi artistice. A editat revistele: ÔÇ×TransilvaniaÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×╚Üara noastr─âÔÇŁ; a ini╚Ťiat colec╚Ťiile: ÔÇ×Biblioteca popular─âÔÇŁ, ÔÇ×Biblioteca tineretuluiÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×Biblioteca profesiunilor industrialeÔÇŁ; a ├«nfiin╚Ťat un muzeu etnografic ╚Öi o editur─â. A tip─ârit ÔÇ×Enciclopedia rom├ón─âÔÇŁ, 3 vol. (1898-1904), coordonat─â de Corneliu Diaconovici. Prin structura ei organizatoric─â, ├«mp─âr╚Ťit─â din 1868, pe ÔÇ×despar╚ŤaminteÔÇŁ, ASTRA a primit printre membrii ei, al─âturi de rom├ónii din Transilvania ╚Öi reprezentan╚Ťi din celelalte provincii rom├óne╚Öti. Primul pre╚Öedinte: episcopul Andrei ╚śaguna, urmat, de-a lungul anilor de: Vasile L. Popa, Timotei Cipariu, George Bari╚Ťiu, Ion Micu Moldovanu, Alexandru Mocioni, Iosif Sterca ╚śulu╚Ťiu, Andrei B─ârseanu, Vasile Goldi╚Ö ╚Ö.a. ╚śi-a ├«ncetat activitatea ├«n 1946.
ATENEUL ROM├éN 1. Edificiu cultural ├«n Bucure╚Öti. Construit ├«n stil eclectic, ├«ntre 1886 ╚Öi 1888, dup─â planurile arhitectului A. Galleron, prin st─âruin╚Ťa lui Constantin Esarcu. Cuprinde dou─â s─âli de concerte ╚Öi s─âli de expozi╚Ťii. Sediul filarmonicii ÔÇ×George EnescuÔÇŁ. 2. Societate ╚Ötiin╚Ťific─â, literar─â ╚Öi artistic─â, fondat─â la Bucure╚Öti, ├«n 1865; pre╚Öedinte: C. Esarcu. Vast─â activitate cultural─â (conferin╚Ťe, expozi╚Ťii, concerte), prin care a ├«ntemeiat, ├«n Rom├ónia, tradi╚Ťia universit─â╚Ťilor populare. 3. Publica╚Ťie cultural─â editat─â de A. (1). A ap─ârut la Bucure╚Öti, lunar, cu ├«ntreruperi, ├«ntre 1866 ╚Öi 1895.
AUTOMOBIL CLUB ROM├éN (A.C.R.), asocia╚Ťie a automobili╚Ötilor din Rom├ónia, ├«nfiin╚Ťat─â ├«n Bucure╚Öti ├«n 1904 sub denumirea ÔÇ×Asocia╚Ťia Automobil Club Rom├ónÔÇŁ, la ini╚Ťiativa lui G.V. Bibescu, pentru dezvoltarea sportului ╚Öi turismului cu automobilul; reorganizat─â ├«n 1967 sub denumirea actual─â. Este membr─â a Federa╚Ťiei Interna╚Ťionale a Automobilului, din 1912, ╚Öi a Alian╚Ťei Interna╚Ťionale de Turism, din 1979.
BRÉTEA ROMÂNĂ, com. în jud. Hunedoara, pe Strei; 3.448 loc. (1991).
CAHIERS ROUMAINS DÔÇÖ├ëTUDES LITT├ëRAIRES, revist─â de critic─â, estetic─â, istorie literar─â ╚Öi literatur─â comparat─â, publicat─â de Editura Univers, ├«n limba francez─â. Apare trimestrial, la Bucure╚Öti, din 1973.
C─éILE FERATE ROM├éNE (C.F.R.), denumire a re╚Ťelei de cale ferat─â ╚Öi a institu╚Ťiei ├«ns─ârcinate cu exploatarea ╚Öi administrarea ei. ├Änfiin╚Ťat─â ├«n 23 apr. 1880, sub denumirea Direc╚Ťiunea principiar─â a C─âilor Ferate Rom├óne.
CICLOVA ROMÂNĂ, com. în Caraș Severin; 1979 loc. (1991). Expl. de min. complexe.
C├ÄMPIA ROM├éN─é, mare unitate morfologic─â, ├«n sudul ╚Ť─ârii, parte component─â a Depr. Dun─ârii de Jos, situat─â exclusiv pe stg. Dun─ârii, ├«ntre Piemontul Getic, Subcarpa╚Ťi, Pod. Moldovei ╚Öi Dobrogea. Lungime: c. 600 km; l─â╚Ťime: ├«ntre 10 km ├«n V ╚Öi 135-140 km ├«n sectorul central (├«ntre T├«rgovi╚Öte ╚Öi Zimnicea). Alt. medie: c. 100 m; alt. max. dep─â╚Öe╚Öte 300 m la contactul cu Piemontul Getic ╚Öi Subcarpa╚Ťi, iar ├«n─âl╚Ťimile cele mai mici apar ├«n C. Siretului inferior (6-15 m). S-a format prin acumularea depozitelor de pietri╚Öuri, nisipuri, marne, argile, loessuri ├«n zona de subsiden╚Ť─â tectonic─â a unit─â╚Ťilor din fundament. Aceste depozite au ├«n zona de maxim─â scufundare grosimi de c├«teva mii de metri. La contactul cu dealurile, ├«ntre Vedea, Trotu╚Ö ╚Öi B├«rladul inferior, c├«mpia piemontan─â este ├«nalt─â (300-320 m) ╚Öi ├«nclinat─â. ├Äntre Arge╚Ö ╚Öi Siretul inferior se afl─â o zon─â de lunc─â larg─â, de 10-30 km, f─âr─â terase, numit─â c├«mpie de divagare, de fapt o zon─â de subsiden╚Ť─â la marginea Subcarpa╚Ťilor, ├«n cadrul c─âreia mi╚Öc─ârile tectonice locale mai accentuate au dus la formarea unor zone de convergen╚Ť─â hidrografic─â. Cea mai mare parte a C.R. o ocup─â terasele Dun─ârii, ├«n num─âr de 4-5 la V de Arge╚Ö ╚Öi 2-3 la E. ├Än afar─â de partea nordic─â unde este o c├«mpie piemontan─â (C. ├Änalt─â a Pite╚Ötiului, C. T├«rgovi╚Ötei, C. Ploie╚Ötilor), ├«n rest este o c├«mpie tabular─â, slab fragmentat─â de v─âi, cu numeroase crovuri, lacuri s─ârate ╚Öi dune de nisip. Este principala zon─â agricol─â a Rom├óniei.
COMITETUL OLIMPIC ROM├éN (C.O.R.), organ ├«nfiin╚Ťat ├«n anul 1914, av├«nd ca principal scop dezvoltarea ╚Öi protejarea mi╚Öc─ârii olimpice ╚Öi a sportului amator. Afiliat la Comitetul Interna╚Ťional Olimpic.
CONSILIUL NA╚ÜIONAL ROM├éN CENTRAL, organ politic suprem, constituit la 30 oct. 1918 la Budapesta (la Arad din 2 nov. 1918), din c├«te ╚Öase reprezentan╚Ťi ai Partidului Na╚Ťional Rom├ón ╚Öi ai Partidului Social-Democrat Rom├ón. A avut atribu╚Ťiile unui guvern provizoriu al Transilvaniei, conduc├«nd ac╚Ťiunea de ├«nl─âturare a vechilor autorit─â╚Ťi ungare ╚Öi ├«nlocuirea lor cu consilii na╚Ťionale rom├óne. Condus de ╚śt. Cicio Pop. A preg─âtit ╚Öi organizat Adunarea Na╚Ťional─â de la Alba Iulia, care a hot─âr├«t, la 1 decembrie 1918, unirea Transilvaniei cu Rom├ónia. ╚śi-a ├«ncetat activitatea o dat─â cu crearea Consiliului Dirigent.
CRONICA ANONIM─é A BRA╚śOVULUI PENTRU TRECUTUL ROM├éNILOR DIN ╚śCHEI, cronic─â ├«nm─ânunchind, f─âr─â un plan definit, ╚Ötiri diverse asupra evenimentelor istorice dintre 1392 ╚Öi c. 1790.
DAIA ROMÂNĂ, com. în jud. Alba; 3 177 loc. (1995).
DUMINICA SFIN╚ÜILOR ROM├éNI, s─ârb─âtoare pr─âznuit─â ├«n Calendarul Bisericii Ortodoxe Rom├óne ÔÇ×├«n fiecare an, ├«n a doua duminic─â dup─â Pogor├órea Duhului Sf├óntÔÇŁ. A fost hot─âr├ót─â de Sf├óntul Sinod la 20 iun. 1992 ÔÇ×pentru a cinsti dup─â pravil─â, cu slujb─â special─â ╚Öi cu acatist, to╚Ťi sfin╚Ťii din neamul nostru ╚Ötiu╚Ťi ╚Öi ne╚Ötiu╚ŤiÔÇŁ.
FOAIA SOCIET─é╚ÜII PENTRU LITERATUR─é ╚śI CULTUR─é ROM├éN─é ├ÄN BUCOVINA, revist─â lunar─â ap─ârut─â la Cern─âu╚Ťi (1865-1869), av├ónd drept scop popularizarea literaturii rom├óne ├«n partea de nord a ╚Ť─ârii, aflat─â sub st─âp├ónire austriac─â. Colaboratori: I. Sbierea, V. Alecsandri, Gh. Hurmuzachi, T. Maiorescu, V. Burl─â ╚Ö.a.
JUNIMEA ROM├éN─é, revist─â editat─â la Paris, lunar, de societatea ÔÇ×Junimea rom├ón─âÔÇŁ (mai-iun. 1851). A militat pentru unirea Principatelor ╚Öi pentru egalitatea ├«n drepturi a cet─â╚Ťenilor.
LIMBA ROM├éN─é, revist─â a Academiei Rom├óne, care apare la Bucure╚Öti (din 1952). Public─â studii ╚Öi articole pe teme de lingvistic─â ╚Öi filologie. Colaboratori: I. Iordan, Al. Rosetti, Al. Graur, I. Coteanu, B. Cazacu, Matilda Caragiu-Mario╚Ťeanu, M. Sala, Mioara Avram, Valeria Gu╚Ťu-Romalo, Th. Hristea, M. Seche, Em. Vasiliu ╚Ö.a.
LITERATUR─é ╚śI ART─é ROM├éN─é, revist─â lunar─â, ap─ârut─â, cu intermiten╚Ťe la Bucure╚Öti (1896-1910), sub direc╚Ťia lui N. Petra╚Öcu. A publicat literatur─â original─â ╚Öi eseuri. Colaboratori: G. Co╚Öbuc, I.L. Caragiale, ╚śt.O. Iosif, D. Anghel, Duiliu Zamfirescu ╚Ö.a.
LUCR─éTORUL ROM├éN, gazet─â s─âpt─âm├ónal─â, organ al Asocia╚Ťiei generale a lucr─âtorilor din Rom├ónia. A ap─ârut la Bucure╚Öti (1872-1873), milit├ónd pentru ideea unirii lucr─âtorilor ├«n organiza╚Ťii muncitore╚Öti.
MOFTUL ROM├éN, revist─â satiric─â bis─âpt─âm├ónal─â, ap─ârut─â la Bucure╚Öti, cu intermiten╚Ťe, ├«n trei serii, ├«ntre 24 ian. 1893 ╚Öi 12 mai 1902, sub direc╚Ťia lui I.L. Caragiale. Colaboratori: A. Cazaban, I.Al. Br─âtescu-Voine╚Öti, Em. G├órleanu, P. Liciu. Caricaturi: C. Jiquidi. Din 1990, apare, lunar, o serie nou─â. Colaboratori: M.H. Simionescu, I. B─âie╚Öu, Al. Popovici, V. Silvestru, M. Micu, ╚śt. Cazimir ╚Ö.a.
PARTIDUL COMUNIST ROM├éN (P.C.R.), partid de extrema st├óng─â, creat la 8 mai 1821, la Bucure╚Öti, la Congresul Partidului Socialist din Rom├ónia, la care se hot─âr─â╚Öte transformarea acestuia ├«n Partidul Comunist din Rom├ónia (P.C.R.) ╚Öi afilierea (votat─â la 11 mai 1921), pe baza celor 21 de condi╚Ťii (438 mandate pentru afilierea necondi╚Ťionat─â, iar 111, cu rezerve) la Interna╚Ťionala a III-a, Comunist─â (Komintern). Prin acceptarea condi╚Ťiilor de afiliere la Interna╚Ťionala Comunist─â, P.C.R. a devenit nu numai un subordonat ideologic al Komintern-ului, dar ╚Öi un instrument docil al guvernului sovietic, ├«n vederea submin─ârii ordinii constitu╚Ťionale ╚Öi a unit─â╚Ťii statului rom├ón. De-a lungul existen╚Ťei, a avut mai multe denumiri: Partidul Socialist-Comunist (1921-1922), Partidul Comunist din Rom├ónia (1922-1945), Partidul Comunist Rom├ón (1945-1948), Partidul Muncitoresc Rom├ón (1948-1965) ╚Öi Partidul Comunist Rom├ón (1965-1989). ├Än programele adoptate ├«ncep├ónd din 1921, P.C.R. ╚Öi-a propus ca obiectiv principal r─âsturnarea burgheziei ╚Öi mo╚Öierimii, ├«n vederea cuceririi puterii ╚Öi instaur─ârii dictaturii proletariatului ╚Öi ╚Ť─âr─ânimii, rolul de hegemon revenindu-i clasei muncitoare, ├«n frunte cu partidul comuni╚Ötilor. Pentru constituirea societ─â╚Ťii comuniste se avea ├«n vedere na╚Ťionalizarea marilor ├«ntreprinderi, apoi a tuturor ├«ntreprinderilor, reforma agrar─â, urmat─â de instituirea propriet─â╚Ťii colective asupra uneltelor ╚Öi p─âm├óntului. Lipsit de baz─â de mas─â, partidul cuprindea, ini╚Ťial, ├«n perioada interbelic─â, ├«n r├óndurile sale un num─âr restr├óns de membri (dup─â unele cercet─âri sub o mie, mul╚Ťi dintre ei afl├óndu-se ├«n ├«nchisoare), cu prec─âdere maghiari, evrei, bulgari, ru╚Öi, ucrainieni ╚Öi pu╚Ťini rom├óni. Conform datelor statistice din 1933, P.C.R., dominat de minorit─â╚Ťile na╚Ťionale, avea 1.665 de membri, dintre care 440 maghiari, 375 rom├óni, 300 evrei, 140 bulgari, 100 ru╚Öi, 70 ucrainieni, 70 moldoveni (basarabeni), 170 diverse na╚Ťionalit─â╚Ťi. De aici rezult─â c─â rom├ónii care reprezentau 72% din popula╚Ťia ╚Ť─ârii, aveau o pondere de numai 26% ├«n structura na╚Ťional─â a P.C.R. Dup─â crearea Partidului Muncitoresc Rom├ón, ├«n urma Congresului de unificare (21-23 febr. 1948) a Partidului Comunist Rom├ón cu Partidul Social-Democrat, num─ârul membrilor de partid a crescut ├«n ritm alert, an de an, dup─â cum urmeaz─â: ├«n 1950, 720.000; ├«n 1965, 1.450.000; ├«n 1974, 2.480.000; ├«n 1988, 3.700.000. La 23 ian. 1922, autorit─â╚Ťile intenteaz─â ÔÇ×Procesul din Dealul SpiriiÔÇŁ unui num─âr de 271 de activi╚Öti comuni╚Öti (delega╚Ťi la Congresul general al Partidului Socialist din mai 1921, participan╚Ťi la greva general─â din oct. 1920 ╚Ö.a.) acuza╚Ťi de propagand─â clandestin─â sau public─â ├«mpotriva formei de guvern─âm├ónt ╚Öi a ordinii sociale ╚Öi politice din ╚Ťar─â; la 4 iun. 1922, printr-un Decret regal, din cei 271 de aresta╚Ťi, 213 sunt achita╚Ťi ╚Öi pu╚Öi ├«n libertate. Printr-o ordonan╚Ť─â a Comandamentului Corpului II armat─â (5 apr. 1924) este interzis─â activitatea P.C.R., deoarece acesta, ├«n timpul tratativelor de la Viena (27 mart.-2 apr. 1924), dintre Rom├ónia ╚Öi U.R.S.S. s-a situat de partea guvernului sovietic, cer├ónd autodeterminarea, p├ón─â la desp─âr╚Ťire, a Basarabiei de statul rom├ón. Dup─â crearea P.C.R. (mai 1921) ╚Öi mai ales dup─â 1924, c├ónd a fost scos ├«n afara legii, unii dintre comuni╚Ötii din Rom├ónia, c─ârora li s-a ad─âugat ╚Öi cei care au luptat ├«n R─âzboiul Civil din Spania (1936-1939) s-au stabilit ├«n U.R.S.S. unde, ├«ntre╚Ťinu╚Ťi ╚Öi instrui╚Ťi de Komintern, au devenit revolu╚Ťionari de profesie, ├«n a╚Öteptarea momentului favorabil pentru preluarea puterii ├«n ╚Ťar─â. Activ├ónd ca sec╚Ťie a Kominternului (1921-1943), congresele partidului au loc, cu excep╚Ťia celei de la Ploie╚Öti (3-4 oct. 1922, ├«n care meseria╚Öul pl─âpumar, Gheorghe Cristescu, este ales secretar general al P.C.R.) ├«n str─âin─âtate: Viena (aug. 1924; cet─â╚Ťeanul rom├ón de etnie maghiar─â, K├Âbl├Âs Elek, este ÔÇ×alesÔÇŁ secretar general), Ciuguev l├óng─â Harkov (28 iun.-7 iul. 1928; Vitali Holostencu [Barbu], membru al Partidului Comunist Polonez, este numit secretar general) ╚Öi l├óng─â Moscova (3-24 dec. 1931; Alexandru Danieliuk-╚śtefanski [Gorn], membru al Partidului Comunist Polonez, este numit secretar general); din 1934 ╚Öi p├ón─â ├«n 1944 au fost numi╚Ťi ├«n fruntea partidului de c─âtre Komintern numai cet─â╚Ťeni apar╚Ťin├ónd minorit─â╚Ťilor na╚Ťionale (Boris Stefanov ╚Öi ╚śtefan Fori╚Ö). La mai toate congresele amintite, P.C.R., ├«nsu╚Öindu-╚Öi teza Kominternului, potrivit c─âreia statul rom├ón este un ÔÇ×stat tipic cu mai multe na╚ŤiuniÔÇŁ, a militat pentru desp─âr╚Ťirea de Rom├ónia a Basarabiei, Transilvaniei, Bucovinei ╚Öi Dobrogei, pun├ónd sub semnul ├«ntreb─ârii Marea Unire, ├«nf─âptuit─â de rom├óni ├«n 1918. ├Än condi╚Ťiile scoaterii ├«n afara legii a partidelor comuniste din mai multe ╚Ť─âri europene ╚Öi din Japonia, Kominternul a cerut partidelor interzise s─â ├«mpleteasc─â activitatea ilegal─â cu cea legal─â. ├Än acest context, P.C.R., ├«n perioada 1924-1928, a trecut la desf─â╚Öurarea de ac╚Ťiuni conspirative, a ├«nfiin╚Ťat, ├«n 1925, Blocul Muncitoresc-╚Ü─âr─ânesc (B.M.╚Ü.) ╚Öi a editat publica╚Ťii ilegale; ├«n febr. 1926, cu prilejul alegerilor locale, B.M.╚Ü. a realizat un cartel electoral cu Partidul Socialist, Sindicatele Unitare, Partidul ╚Ü─âr─ânesc, Partidul Na╚Ťional ╚Öi Partidul Poporului, reu╚Öindu-se ├«n acest fel ca c. 200 de comuni╚Öti, sociali╚Öti ╚Öi social-democra╚Ťi s─â fie ale╚Öi ├«n consiile or─â╚Öene╚Öti ╚Öi comunale. Aceast─â ac╚Ťiune de colaborare a P.C.R. cu ÔÇ×partidele burghezeÔÇŁ a fost dezavuat─â ╚Öi criticat─â aspru de c─âtre Komintern. ├Än ├«mprejur─ârile ascensiunii curentelor de extrema dreapt─â ╚Öi mai ales a prelu─ârii puterii de c─âtre Hitler ├«n Germania, P.C.R., la recomandarea Congresului al VII-lea al Interna╚Ťionalei a II-a, Comuniste, a militat pentru elaborarea cu Partidul Social-Democrat ╚Öi realizarea Frontului Unic Muncitoresc, c├ót ╚Öi pentru ├«nchegarea unui Front Popular Antifascist, care ╚Öi-a g─âsit expresia ├«n semnarea (6 dec. 1936) Acordului de colaborare de la ╚Üebea ├«ntre Blocul Democratic, MADOSZ, Frontul Plugarilor ╚Öi Partidul Socialist (Popovici); a salutat anexarea (iun. 1940) Basarabiei ╚Öi a nordului Bucovinei de c─âtre U.R.S.S., dar a condamnat Dictatul de la Viena (aug. 1940) ╚Öi s-a pronun╚Ťat ├«mpotriva particip─ârii Rom├óniei la r─âzboi, al─âturi de Germania. ├Änc─â din 1941, urm├ónd directiva Kominternului din 7 iul. 1941, P.C.d.R. a lansat formula Frontului Unic Na╚Ťional (circulara din 8 iulie 1941) ╚Öi a creat sau a influen╚Ťat activitatea unor organiza╚Ťii legale (Blocul Democratic, Frontul muncii, Frontul Studen╚Ťesc Democrat, MADOSZ-ul, Frontul Plugarilor) ╚Öi a editat publica╚Ťii cu tent─â antifascist─â (ÔÇ×Cuv├óntul liberÔÇŁ, ÔÇ×BloculÔÇŁ, ÔÇ×Era nou─âÔÇŁ, ÔÇ×ReporterÔÇŁ, ÔÇ×ClopotulÔÇŁ ╚Ö.a.). P.C.R. s-a implicat ├«n mi╚Öc─ârile sociale din anii crizei economice, mai ales ├«n timpul ac╚Ťiunilor greviste din ian.-febr. 1933 ale muncitorilor petroli╚Öti din Prahova ╚Öi ale muncitorilor ceferi╚Öti de la Atelierele C.F.R. ÔÇ×Grivi╚ŤaÔÇŁ, ultima fiind reprimat─â cu for╚Ťa armat─â. Conduc─âtorii mi╚Öc─ârii greviste au fost aresta╚Ťi, judeca╚Ťi ╚Öi condamna╚Ťi la ├«nchisoare, ├«ntre ace╚Ötia num─âr├óndu-se Constantin Doncea, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Dumitru Petrescu, Chivu Stoica. ├Än timpul R─âzboiului din R─âs─ârit, la nivelul conducerii P.C.R. existau trei grup─âri: cea din emigra╚Ťie (Ana Pauker ╚Öi Vasile Luca ╚Ö.a.), cea din ├«nchisori ╚Öi lag─âre (Gheorghe Gheorghiu-Dej ╚Ö.a.) ╚Öi gruparea r─âmas─â ├«n libertate, condus─â de ╚śtefan Fori╚Ö. ├Än anii celui de-al Doilea R─âzboi Mondial s-a manifestat, ├«mpreun─â cu alte for╚Ťe politice, ├«mpotriva r─âzboiului ╚Öi al─âtur─ârii Rom├óniei coali╚Ťiei Na╚Ťiunilor Unite. Din ini╚Ťiativa P.C.R., ├«n iun. 1943 a fost creat Frontul Patriotic Antihitlerist av├ónd ├«n componen╚Ť─â: P.C.R., Frontul Plugarilor, Uniunea Patrio╚Ťilor, Partidul Social-╚Ü─âr─ânesc ╚Öi unele organiza╚Ťii locale ale Partidului Social-Democrat. ├Än condi╚Ťiile iminentei intr─âri a trupelor sovietice ├«n Rom├ónia, partidele politice democratice au fost nevoite s─â accepte coali╚Ťia comuni╚Ötilor, materializat─â ├«n constituirea, la 20 iun. 1944, a Blocului Na╚Ťional Democratic (Partidul Na╚Ťional-╚Ü─âr─ânesc, Partidul Na╚Ťional-Liberal, Partidul Social-Democrat ╚Öi Partidul Comunist din Rom├ónia). Lovitura de stat de la 23 aug. condus─â de regele Mihai I, a marcat pentru P.C.R. o dubl─â victorie: ├«ncheierea perioadei de activitate ilegal─â ╚Öi intrarea ├«n coali╚Ťia guvernamental─â. Dup─â preluarea puterii politice (6 mart. 1945), cu sprijinul nemijlocit al U.R.S.S., P.C.R., declar├óndu-se pe sine ÔÇ×for╚Ťa conduc─âtoare ├«n statÔÇŁ, a aplicat modelul sovietic ├«n via╚Ťa politic─â, economic─â ╚Öi cultural-╚Ötiin╚Ťific─â a ╚Ť─ârii, modific├ónd ├«n chip dezastruos destinul Rom├óniei. Totodat─â, partidul, ├«n fruntea c─âruia s-a aflat Gheorghe Gheorghiu-Dej (1944-1965, cu mici ├«ntreruperi), a folosit for╚Ťa de represiune a statului ├«mpotriva partidelor de opozi╚Ťie, a elitei politice, militare ╚Öi culturale a ╚Ť─ârii, iar ├«n cadrul luptei pentru putere chiar ╚Öi ├«mpotriva unora dintre liderii comuni╚Öti. Dup─â abdicarea silit─â a regelui Mihai I, partidul a desfiin╚Ťat toate formele constitu╚Ťionale ╚Öi institu╚Ťiile democratice, instaur├ónd un regim de dictatur─â, totalitar, care sub conducerea cuplului Nicolae ╚Öi Elena Ceau╚Öescu (1965-1989) a atins forme hilar-paroxistice. N. Ceau╚Öescu, concentr├ónd ├«n m├óinile sale prerogativele politice ╚Öi de stat, a continuat, cu sprijinul nemijlocit al nomenclaturii comuniste, al Securit─â╚Ťii, precum ╚Öi al so╚Ťiei (care prin func╚Ťiile de╚Ťinute a devenit num─ârul doi ├«n partid ╚Öi ├«n stat) consolidarea regimului de dictatur─â comunist─â ÔÇô unul dintre cele mai dure din c├óte au existat ├«n ╚Ť─ârile din Europa -, cu consecin╚Ťe nefaste nu numai ├«n domeniul practicii economice, ci ╚Öi al fiin╚Ťei ╚Öi esen╚Ťei umane. Fuga cuplului Ceau╚Öescu din sediul Comitetului Central al partidului (22 dec. 1989), la bordul unui elicopter, a marcat sf├ór╚Öitul regimului comunist, inclusiv al P.C.R. Conducerea Consiliului Frontului Salv─ârii Na╚Ťionale (C. f. S. n.), sub presiunea manifestan╚Ťilor aduna╚Ťi (12 ian. 1990) pentru comemorarea eroilor Revolu╚Ťiei, semneaz─â decretul de declarare ├«n afara legii a P.C.R. (decret anulat la 17 ian. 1990) de C. f. S. n., motiv├óndu-se c─â adoptarea lui a fost o gre╚Öeal─â politic─â, care se abate de la principiile ╚Öi concep╚Ťia F.S.N.-ului. La 18 ian. 1990, C. f. S. n. emite un Decret-lege privind trecerea ├«n proprietatea statului a patrimoniului fostului P.C.R. Func╚Ťia suprem─â de conducere ├«n partid (Secretar, Secretar general al C.C., Prim-secretar al Comitetului Central, Secretar general al partidului) au de╚Ťinut-o: Gheorghe Cristescu (1922-1924), K├Âbl├Âs Elek (1924-1928), Vitali Holostenko (1928-1931), Alexandru Danieliuk-╚śtefanski (1931-1934), Boris Stefanov (1934-1940), ╚śtefan Fori╚Ö (1940-1944). Conducere operativ─â: Constantin P├órvulescu, Emil Bodn─âra╚Ö ╚Öi Iosif Ranghe╚Ť (par.-sept. 1944); Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu ╚Öi Gheorghe Gheorghiu-Dej (sept. 1944-oct. 1945); Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945-1954; 1955-1965); Gheorghe Apostol (1954-1955); Nicolae Ceau╚Öescu (1965-1989). A editat publica╚Ťiile: ÔÇ×SocialismulÔÇŁ (1921-1924); ÔÇ×Sc├ónteiaÔÇŁ (1931-1940; 1944-1989); ÔÇ×Lupta de clas─âÔÇŁ (1920-1939; 1948-1972); ÔÇ×Era socialist─âÔÇŁ (1972-1989).
PARTIDUL NA╚ÜIONAL ROM├éN DIN TRANSILVANIA (P.N.R.), partid politic creat, la 12 mai 1881, prin unificarea Partidului Na╚Ťional Rom├ón din Banat ╚Öi Ungaria (constituit la 7 febr. 1869) cu Partidul Na╚Ťional Rom├ón din Transilvania (8 mart. 1869). Constituirea noului partid ╚Öi adoptarea programului s─âu au grupat, pentru prima dat─â, toate elementele politice rom├óne╚Öti din Transilvania, Banat, Cri╚Öana ╚Öi Maramure╚Ö, pe baza unei platforme politice ╚Öi de ac╚Ťiune comune privind: lupta pentru rec├ó╚Ötigarea autonomiei Transilvaniei (pierdute prin compromisul austro-ungar din 1867), dreptul de a folosi limba rom├ón─â ├«n administra╚Ťie ╚Öi justi╚Ťie ├«n toate regiunile locuite de rom├óni, revizuirea Legii na╚Ťionalit─â╚Ťilor din dec. 1868, ├«n sensul recunoa╚Öterii egalit─â╚Ťii ├«n drepturi a tuturor na╚Ťionalit─â╚Ťilor, adoptarea unei noi legi electorale viz├ónd l─ârgirea dreptului de vot, numirea ├«n func╚Ťii administrative, ├«n ╚Ťinuturile locuite de rom├óni a cet─â╚Ťenilor de etnie rom├ón─â sau care cunosc limba rom├ón─â ╚Öi obiceiurile poporului rom├ón, lupta pentru men╚Ťinerea autonomiei bisericilor ╚Öi a ╚Öcolilor confesionale rom├óne╚Öti, lupta ├«mpotriva tendin╚Ťelor de dezna╚Ťionalizare manifestate de organele statului. Conferin╚Ťa na╚Ťional─â de unificare de la Sibiu l-a ├«mputernicit pe George Bari╚Ťiu cu redactarea unui memoriu (ÔÇ×Memoriul explicativÔÇŁ), care s─â analizeze, sub toate aspectele, situa╚Ťia din monarhia austro-ungar─â. Roadele platformei de ac╚Ťiune nu ├«nt├órzie s─â se arate. La 8/20 ian. 1892 este convocat─â, la Sibiu, o Conferin╚Ť─â extraordinar─â a P.N.R., care hot─âr─â╚Öte, ├«n condi╚Ťiile intensific─ârii asupririi maghiare, alc─âtuirea unui Memorandum c─âtre ├«mp─âratul Franz Joseph I, cuprinz├ónd o expunere a revendic─ârilor celor peste trei milioane de rom├óni din monarhia austro-ungar─â ╚Öi o critic─â sistematic─â a politicii na╚Ťionale intolerante a guvernului ungar. Memorandum-ul, care s-a bucurat de puternice manifesta╚Ťii ale rom├ónilor de pretutindeni, a marcat un moment deosebit de important ├«n istoria mi╚Öc─ârii na╚Ťionale a rom├ónilor transilv─âneni, inaugur├ónd o nou─â etap─â de lupt─â sus╚Ťinut─â pentru victoria revendic─ârilor rom├óne╚Öti. ├Än pofida ordonan╚Ťei guvernului ungar de dizolvare a P.N.R. (iun. 1894), se ac╚Ťioneaz─â pentru ├«nt─ârirea organizatoric─â a partidului. Convocat─â la Sibiu (10/23 ian. 1905), Conferin╚Ťa P.N.R. alege un nou program politic: recunoa╚Öterea poporului rom├ón ca na╚Ťiune alc─âtuitoare ├«n stat, c─âreia s─â i se asigure dezvoltare etnic─â ╚Öi constitu╚Ťional─â, respectarea legii despre egala ├«ndrept─â╚Ťire a na╚Ťionalit─â╚Ťilor, garantarea prin lege a dreptului de ├«ntrunire ╚Öi organizare, libertatea presei, adoptarea votului universal, egal ╚Öi secret, reducerea impozitului pentru p─âm├ónt ╚Öi introducerea contribu╚Ťiei progresive dup─â venit, ├«mpropriet─ârirea, ├«n m─âsura posibilit─â╚Ťilor, a ╚Ť─âranilor din propriet─â╚Ťile statului, inalienabilitatea ╚Öi indivizibilitatea minimului de proprietate, asigur─âri de stat pentru boal─â ╚Öi b─âtr├óne╚Ťe, medici ╚Öi medicamente pentru s─âraci etc. Potrivit noii linii tactice de participare la via╚Ťa electoral─â ╚Öi parlamentar─â, P.N.R. ob╚Ťine ├«n alegerile din 1905 opt mandate, ├«n 1906, 15, iar ├«n 1910, a urmare a m─âsurilor represive ale guvernului ungar, doar cinci mandate. ├Äntrunit la Oradea (12 oct. 1918), Comitetul Executiv al P.N.R., adopt─â, ├«n unanimitate, o Declara╚Ťie, redactat─â de Vasile Goldi╚Ö, privind hot─âr├órea na╚Ťiunii rom├óne din Transilvania de a se a╚Öeza ÔÇ×printre na╚Ťiunile libereÔÇŁ (├«n temeiul dreptului na╚Ťional ca fiecare na╚Ťiune s─â dispun─â liber de soarta sa). Se revendic─â recunoa╚Öterea conducerii P.N.R. ca organ provizoriu de conducere a Transilvaniei ╚Öi se constituie un ÔÇ×Comitet de ac╚ŤiuneÔÇŁ cu sediul la Arad, av├óndu-l ├«n frunte pe Vasile Goldi╚Ö. La 18 oct. 1918, dr. Alexandru Vaida-Voevod, membru marcant al P.N.R., cite╚Öte ├«n parlamentul ungar de la Budapesta Declara╚Ťia de autodeterminare ╚Öi desp─âr╚Ťire a rom├ónilor transilv─âneni de Ungaria, elaborat─â de Comitetul Executiv al partidului, iar la 30 oct. 1918 se constituie Consiliul Na╚Ťional Rom├ón (ini╚Ťial cu sediul la Budapesta, iar din 3 nov., la Arad), organ de conducere al rom├ónilor transilv─âneni, format sin ╚Öase reprezentan╚Ťi ai P.N.R. (Vasile Goldi╚Ö, Aurel Laz─âr, Teodor Mihali, ╚śtefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voevod ╚Öi Aurel Vlad) ╚Öi ╚Öase social-democra╚Ťi (Tiron Albani, Ioan Fluera╚Ö, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu ╚Öi Baziliu Surdu). Ca unic for de conducere al rom├ónilor transilv─âneni, a organizat ├«n comune, comitate ╚Öi ora╚Öe g─ârzi na╚Ťionale ╚Öi g─ârzi civile s─âte╚Öti pentru ÔÇ×p─âstrarea lini╚Ötii ╚Öi averii fiec─âruiaÔÇŁ, prelu├ónd puterea ├«n ├«ntreaga Transilvanie. E╚Öu├ónd tratativele duse la Arad (15-15 nov.) cu reprezentan╚Ťii Consiliului Na╚Ťional Maghiar ╚Öi ai guvernului K├íroly Mih├íly, la 18 nov. 1918, ├«n numele Marelui Sfat al Na╚Ťiunii Rom├óne, este lansat un manifest, intitulat C─âtre popoarele lumii, prin care Consiliul Na╚Ťional Rom├ón Central f─âcea cunoscut refuzul guvernului ungar de a lua ├«n considerare revendic─ârile juste ale popula╚Ťiei rom├óne ÔÇ×de a-╚Öi ├«nfiin╚Ťa pe teritoriul locuit de d├ónsa statul s─âu liber ╚Öi independentÔÇŁ. ├Än aceste ├«mprejur─âri, Marele Sfat Na╚Ťional din Transilvania convoac─â pe 1 dec. 1918 Marea Adunare Na╚Ťional─â de la Alba Iulia, care hot─âr─â╚Öte unirea necondi╚Ťionat─â ╚Öi pentru totdeauna cu Rom├ónia a Transilvaniei, Banatului, Cri╚Öanei ╚Öi Maramure╚Öului. Pentru c├órmuirea Transilvaniei p├ón─â la alc─âtuirea Constituantei, Adunarea Na╚Ťional─â procedeaz─â la alegerea unei adun─âri legislative, numit─â Marele Sfat Na╚Ťional, care la r├óndu-i nume╚Öte guvernul provizoriu, Consiliul Dirigent, ├«n frunte cu Iuliu Maniu, vicepre╚Öedintele P.N.R., care s-a ocupat de instituirea administra╚Ťiei rom├óne╚Öti pe teritoriul Transilvaniei; de asemenea, Consiliul Dirigent a adoptat Legea pentru reforma agrar─â ├«n Transilvania, precum ╚Öi Legea electoral─â, care prevedea introducerea votului universal pentru to╚Ťi b─ârba╚Ťii, ├«ncep├ónd cu v├órsta de 21 ani. P.N.R. a c├ó╚Ötigat majoritatea voturilor ├«n Transilvania, cu prilejul primelor alegeri parlamentare (nov. 1919, ├«n baza votului universal ╚Öi la scara Rom├óniei ├«ntregite, clas├óndu-se pe primul loc fa╚Ť─â de celelalte forma╚Ťiuni politice: P.N.L., Partidul ╚Ü─âr─ânesc din Basarabia, Partidul ╚Ü─âr─ânesc, Partidul Na╚Ťional-Democrat, Partidul Democrat al Unirii din Bucovina etc.); particip─â la guvernul Blocului parlamentar, condus de Alexandru Vaida-Voevod. Pe fondul controverselor iscate ├«n s├ónul partidului dup─â Unirea din 1918, privind viitorul P.N.R., o grupare condus─â de Octavian Goga p─âr─âse╚Öte partidul ╚Öi fuzioneaz─â (apr. 1920) cu Partidul Poporului. ├Än vederea contracar─ârii domina╚Ťiei liberale ├«n via╚Ťa politic─â a ╚Ť─ârii, Iuliu Maniu, ├«n calitatea de pre╚Öedinte al partidului, ia ini╚Ťiativa cre─ârii unui mare partid de guvern─âm├ónt prin fuziunea cu Partidul Conservator-Democrat (nov. 1922), cu Partidul Na╚Ťionalist al Poporului (mart. 1925), iar ├«n 10 oct. 1926, cu Partidul ╚Ü─âr─ânesc, pun├óndu-se astfel bazele Partidului Na╚Ťional-╚Ü─âr─ânesc. Pre╚Öedin╚Ťi: Nicolae Popea (1881-1882), Partenie Cosma (1882-1883), George Bari╚Ťiu (1884-1888), Ioan Ra╚Ťiu (1889-1890), Vincen╚Ťiu Babe╚Ö (1890-1902), Gheorghe Pop de B─âse╚Öti (1903-1919), Iuliu Maniu (1919-1926). A editat publica╚Ťiile: ÔÇ×TribunaÔÇŁ (1884-1903), ÔÇ×LuptaÔÇŁ (1906-1910), ÔÇ×Rom├ónulÔÇŁ (1911-1916; oct.-dec. 1918), ÔÇ×PatriaÔÇŁ (1919-1926).
PRUNCUL ROM├éN, gazet─â ap─ârut─â la Bucure╚Öti ├«n timpul Revolu╚Ťiei din 1848 (12/24 iun.-11/23 sept.), sub redac╚Ťia lui C.A. Rosetti ╚Öi E. Winterhalder. Tribun─â a grup─ârii liberal-radicale.
REPUBLICA ROM├éN─é, revist─â politic─â ╚Öi literar─â a emigran╚Ťilor rom├óni, ap─ârut─â la Paris (1851) ╚Öi Bruxelles (1853), sub redac╚Ťia lui C.A. Rosetti ╚Öi cu concursul fra╚Ťilor I.C. ╚Öi D. Br─âtianu ╚Öi al lui C. Bolliac. A militat pentru unirea Principatelor ├«ntr-un stat democratic.
REVISTA ISTORIC─é ROM├éN─é, publica╚Ťie trimestrial─â ap─ârut─â la Bucure╚Öti (1931-1947), sug egida Institutului de Istorie Na╚Ťional─â de pe l├óng─â Universitatea Bucure╚Öti. A fost condus─â de un comitet de redac╚Ťie, iar din 1940 de C.C. Giurescu.
REVISTA ROM├éN─é DE DREPT, publica╚Ťie lunar─â a Asocia╚Ťiei juri╚Ötilor din R.S. Rom├ónia ├«nfiin╚Ťat─â ├«n dec. 1946. P├ón─â ├«n 1966 a ap─ârut sub denumirea de ÔÇ×Justi╚Ťia Nou─âÔÇŁ. Este continuatoarei revistei ÔÇ×DreptulÔÇŁ, al c─ârui prim num─âr a ap─ârut la 16 dec. 1871.
REVISTA ROM├éN─é PENTRU ╚śTIIN╚ÜE, LITERE ╚śI ARTE, publica╚Ťie lunar─â, ap─ârut─â la Bucure╚Öti (apr. 1861-nov. 1863), sub conducerea lui Al. Odobescu. A publicat, al─âturi de scrieri beletristice, studii de istorie ╚Öi arheologie, medicin─â, economie, geologie, drept. ├Äntre colaboratori: V. Alecsandri, N. Filimon, Gr. Cob─âlcescu, Em. Bacaloglu, Gr. ╚śtef─ânescu, P.S. Aurelian.
REVISTA SCRIITORILOR ROM├éNI, revist─â ap─ârut─â anual la M├╝nchen (1962-1988), ├«n total 9 vol. Printre colaboratori: V. Ierunca, P. Miron, ╚śt. Baciu, Vintil─â Horia, P. Dumitriu, M. Eliade, Monica Lovinescu, Sanda Stolojan, Al. Gregorian ╚Ö.a.
REVUE ROUMAINE DES SCIENCES SOCIALES [rev├╝ rum├ęn de si├ús sosi├íl], revist─â rom├ón─â de ╚Ötiin╚Ťe sociale. ├Änfiin╚Ťat─â ├«n 1954. Apare la Bucure╚Öti, ├«n cinci serii: filozofie ╚Öi logic─â, psihologie, ╚Ötiin╚Ťe juridice, ╚Ötiin╚Ťe economice, sociologie.
ROMß║ĄN, -─é (lat. romanus) s. m. ╚Öi f., adj. I. S. m. ╚Öi f. 1. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca nas╚Ťiune pe terit. Rom├óniei. De religie cre╚Ötin─â, ├«n mare majoritate ortodoc╚Öi. Mai tr─âiesc ├«n Republica Moldova, S.U.A., Canada, Serbia-Muntenegru, Ungaria, Bulgaria, Ucraina, Grecia ╚Ö.a. Urma╚Ö direct al popula╚Ťiei daco-romane din spa╚Ťiul cuprins ├«ntre m-╚Ťii Carpa╚Ťi, Dun─âre ╚Öi Balcani, str─âvechea vatr─â a geto-, daco-moesilor ╚Öi carpilor, poporul rom├ón s-a format de-a lungul unui proces ├«ndelungat ╚Öi complex (sec. 1-9), similar cu al celorlalte popoare romanice care f─âcuser─â parte din larga arie a romanit─â╚Ťii. Cercet─ârile arheologice ╚Öi numismatice, dovezile de ordin lingvistic ╚Öi istorico-literare demonstreaz─â c─â ├«n procesul form─ârii poporului rom├ón se disting dou─â perioade: prima, a romaniz─ârii (sec. 1-7), pe parcursul c─âreia a luat na╚Ötere un popor romanic (protorom├ónii) ╚Öi a doua (sec. 7-9), ac eea a p─âstr─ârii active a acestei romaniz─âri. ├Än decursul acestei perioade s-a produs asimilarea popula╚Ťiilor migratoare (huni, avari, gepizi, slavi) de c─âtre popula╚Ťia romanic─â autohton─â cre╚Ötin─â, format─â din agricultori ╚Öi cresc─âtori de vite, ca urmare a superiorit─â╚Ťii ei demografice ╚Öi culturale. Romanizarea acestor terit. a ├«nceput ├«nainte de transformarea Daciei ├«n provincie roman─â, o dat─â cu romanizarea Pen. Balcanice (sec. 2-1 ├«. Hr.) ╚Öi crearea romanit─â╚Ťii orientale, ale c─ârei limite sudice treceau la N de Skopje, lacul Ohrid, la V de Serdica (azi Sofia), la V de versantul nordic la m-╚Ťilor Balcani, p├ón─â la Marea Neagr─â. La S de aceste limite se ├«ntindeau terit. de limb─â ╚Öi cultur─â greac─â. Contactele economice permanente dintre S ╚Öi N Dun─ârii, precum ╚Öi ne├«ncetatele deplas─âri ale popula╚Ťiei care au precedat ocuparea Daciei de c─âtre romani au creat condi╚Ťii favorabile romaniz─ârii geto-dacilor, locuitorii reg. carpato-balcano-dun─ârene. Astfel, romanizarea la N Dun─ârii a cunoscut o prim─â etap─â, de p─âtrundere economic─â ╚Öi cultural─â, pa╚Önic─â, geto-dacii dovedindu-se accesibili acesteia, cu condi╚Ťia respect─ârii independen╚Ťei lor politice. Dup─â cucerirea Daciei de c─âtre romani (106 d. Hr.), autohtonii n-au fost extermina╚Ťi de c─âtre cuceritori, ci, a╚Öa cum o dovedesc izvoarele istorice, m─ârturiile lingvistice, epigrafice, c├ót ╚Öi descoperirile arheologice, au continuat s─â tr─âiasc─â pe vechile lor terit. at├ót ├«n Dacia, c├ót ╚Öi ├«n Moesia, ├«n condi╚Ťiile unei coloniz─âri masive cu elemente de civiliza╚Ťie roman─â. Mai mult, la grani╚Ťele de NV, N, ╚Öi SE ale Daciei romane, pe terit. Moldovei ╚Öi Munteniei, la r─âs─ârit de Olt, locuiau mase compacte de popula╚Ťie geto-dac─â liber─â (carpii, dacii liberi) care, romaniza╚Ťi ╚Öi ei, vor ├«mprosp─âta num─ârul ╚Öi for╚Ťa daco-romanilor ├«n momentul retragerii st─âp├ónirii romane la S de Dun─âre. Astfel, cea de a doua etap─â a romaniz─ârii directe corespunde ├«n limitele sale cronologice cu st─âp├ónirea roman─â ├«n Dacia (106-271/275), iar la S Dun─ârii cu perioada cuprins─â ├«ntre sec. 2 ├«. Hr. p├ón─â la ├«nceputul sec. 7 d. Hr. La romanizarea intens─â a noii provincii Dacia ╚Öi-au adus contribu╚Ťia mai mul╚Ťi factori: urbanizarea (ridicarea ╚Öi ├«nflorirea a 12 ora╚Öe, pe ale c─âror terit. rurale adiacente modul de via╚Ť─â roman se propag─â ╚Öi printre autohtoni), a╚Öez─ârile rurale romane (pe p─âm├óntul c─ârora lucrau ╚Öi autohtonii), armata (prin numeroase unit─â╚Ťi ╚Öi tabere cu a╚Öez─âri civile, r─âsp├óndite pe ├«ntreg terit. provinciei sau prin veterani coloniza╚Ťi), c─âs─âtoriile mixte ╚Öi adoptarea limbii latine. Desigur c─â romanizarea, a╚Öa cum o arat─â descoperirile arheologice ╚Öi epigrafice, a fost mai intens─â ╚Öi mai rapid─â ├«n reg. urbanizat─â ╚Öi ├«n zonele taberelor militare. Reg. rurale, periferice ╚Öi cele de munte, ├«n special, unde popula╚Ťia geto-dac─â era mai compact─â, au r─âmas mai ├«ndelung la periferia procesului de romanizare. Romanizarea acestora s-a des─âv├ór╚Öit ulterior, al─âturi de daco-romani. Daco-romanii au suferit pierderi demografice ca urmare a retragerii (271/275) administra╚Ťiei romane la S de Dun─âre ╚Öi a mut─ârii centrului de greutate a romanit─â╚Ťii carpato-dunubiene la S de Dun─âre, prin crearea aici a dou─â noi provincii Dacia Ripensis ╚Öi Dacia Mediterranea. Grupurile r─âmase la N de fluviu au fost ├«ns─â alimentate continuu de provinciile romane existente ├«nc─â ├«n posesiunea Imperiului (Panonia, Moesia Secunda ╚Öi Scythia Minor), contribuind la men╚Ťinerea romanit─â╚Ťii lor. Astfel de elemente de continuitate daco-roman─â se constat─â dup─â 271/275 at├ót ├«n mediul urban (Ulpia Traiana, Apulum, Napoca, Dierna etc.) unde se observ─â un aflux de moned─â roman─â ╚Öi o activitate me╚Öte╚Öug─âreasc─â de caracter roman, c├ót ╚Öi ├«n cel rural, devenit precump─ânitor ├«n condi╚Ťiile dec─âderii progresive a ora╚Öelor. Popula╚Ťia daco-roman─â tr─âind ├«n marea ei majoritate la sate (fossatum), practic├ónd o agricultur─â extensiv─â, organizat─â ├«n comunit─â╚Ťi s─âte╚Öti mobile ce se str─âmutau ├«n locuri ferite din calea migratorilor, a ie╚Öit ├«nving─âtoare din confruntarea cu neamurile migratoare (go╚Ťi, vizigo╚Ťi, huni, gepizi, avari), cultura ei material─â integr├óndu-se ├«n marea arie a culturii romano-bizantine. Aceea╚Öi mobilitate caracterizeaz─â ╚Öi grupurile de p─âstori care, cu toate mi╚Öc─ârile de caracter sezonier, r─âm├óneau lega╚Ťi de a╚Öez─ârile permanente ale agricultorilor sedentari, ceea ce explic─â terminologia precump─ânitor latin─â a p─âstoritului ╚Öi a agriculturii, pomiculturii ╚Öi viticulturii. Sec. 4 a ├«nsemnat nu numai restaurarea autorit─â╚Ťii romane asupra Olteniei ╚Öi Munteniei sub Constantin cel Mare ╚Öi consolidarea romaniz─ârii la Dun─ârea de Jos, ci ╚Öi recunoa╚Öterea de c─âtre romani a religiei cre╚Ötine, ca religie de stat. Cur├ónd cre╚Ötinismul (nearian ╚Öi latin) s-a r─âsp├óndit ╚Öi ├«n fost provincie Dacia, aceasta nefiind niciodat─â cre╚Ötinat─â la o dat─â oficial─â, cum vor fi mai t├órziu toate ╚Ť─ârile din jur, ci a fost ├«n acela╚Öi timp cu romanizarea, ca o manifestare de caracter popular. Continuitatea daco-roman─â ├«n sec. 4-6 (perioada hunic─â ╚Öi p├ón─â la venirea slavilor) este documentat─â arheologic prin cultura Bratei, ale c─ârei urme au fost identificate at├ót ├«n fosta provincie Dacia, c├ót ╚Öi ├«n terit. din afara ei. Este o cultur─â rom├óneasc─â, de caracter rural, cu forme de via╚Ť─â sedentar─â. ├Än perioada care acoper─â sec. 6-7 pe terit. de azi ia na╚Ötere ╚Öi se dezvolt─â cultura material─â Ipote╚Öti-Ciurel-C├ónde╚Öti, dezvoltarea acesteia coinciz├ónd cu momentul p─âtrunderii ╚Öi a╚Öez─ârii slavilor ├«n cuprinsul fostei Dacii. Analiza con╚Ťinutului acestei culturi a scos ├«n eviden╚Ť─â coexisten╚Ťa elementelor daco-romane ╚Öi romano-bizantine cu cele de origine slav─â. Din datele oferite de izvoarele scrise, la care se adaug─â ╚Öi cele arheologice ╚Öi numismatice, rezult─â c─â a╚Öezarea slavilor ├«n zona extracarpatic─â a ╚Ť─ârii a avut loc ├«n a doua jum─âtate a sec. 6. ├Än Transilvania, ace╚Ötia au p─âtruns ╚Öi s-au a╚Öezat ceva mai t├órziu, dup─â ├«nceputul sec. 7, aspectul cultural Bezid-S─âla╚Öuri, Cip─âu, Sf. Gheorghe relev├ónd convie╚Ťuirea ╚Öi asimilarea slavilor de c─âtre autohtoni. A doua perioad─â a procesului de formare a poporului rom├ón (sec. 7-9) este ╚Öi etapa des─âv├ór╚Öirii constituirii sale. Ea este marcat─â de pr─âbu╚Öirea sistemului de ap─ârare bizantin la Dun─ârea de Jos (602) ╚Öi trecerea ├«n mas─â a triburilor slavi la S de Dun─âre. A╚Öezarea slavilor ├«n Pen. Balcanic─â a f─âcut ca Dacia nord-dun─ârean─â s─â devin─â centrul de greutate al romanit─â╚Ťii orientale. La S de Dun─âre slavii au cople╚Öit numerice╚Öte pe autohtoni. Elementele mobile, p─âstorii, s-au retras ├«n reg. muntoase, greu accesibile, unde s-au putut p─âstra c├óteva grupuri cunoscute mai t├órziu sub denumirea de arom├óni (macedo-rom├óni), meglenorom├óni, istrorom├óni, iar ├«n izvoarele bizantine sub aceea de vlahi. Pe terit. vechii Dacii, popula╚Ťia autohton─â, sporit─â numerice╚Öte ├«n urma disloc─ârilor de popula╚Ťie romanic─â din S Dun─ârii produse de c─âtre slavi, dispun├ónd de o organizare social-politic─â cu o mai mare putere de adaptabilitate ├«mprejur─ârilor istorice, a reu╚Öit, ├«n convie╚Ťuirea sa cu slavii, s─â-i asimileze. Prezen╚Ťa popula╚Ťiei rom├óne╚Öti, bine constituit─â din punct de vedere etnic, lingvistic ╚Öi social-politic, va fi men╚Ťionat─â ├«n izvoarele bizantine (├«n sec. 9-11), slave ╚Öi maghiare sub numele de vlahi sau valahi. Tot ├«ncep├ónd cu sec. 9 se fac ╚Öi primele men╚Ťiuni despre constituirea celor dint├ói forma╚Ťiuni rom├óne╚Öti, voievodate, conduse de voievozi. ├Än unele cronici maghiare referitoare la perioada de ├«nceput a p─âtrunderii ungurilor la E de Tisa (├«nceputul sec. 10) se atest─â existen╚Ťa unor astfel de forma╚Ťiuni ├«mpreun─â cu numele conduc─âtorilor lor. Astfel, ├«n Cri╚Öana exista voievodatul lui Menumorut, pe Mure╚Öul inferior cel al lui Glad, iar ├«n podi╚Öul Transilvaniei, ├«n tre por╚Ťile Mese╚Öului ╚Öi izvoarele Some╚Öului, cel condus de Gelu. Pe plan arheologic, acestei perioade ├«i corespunde cultura Dridu, dezvoltat─â pe toat─â aria romanit─â╚Ťii r─âs─âritene din componen╚Ťa daco-roman─â a culturii Ipote╚Öti-Ciurel-C├ónde╚Öti. Dezvoltarea sa maxim─â s-a petrecut ├«n condi╚Ťiile nou create la Dun─ârea de Jos, ca urmare a rena╚Öterii autorit─â╚Ťii Imp. Bizantin (sec. 10-14), proces de o deosebit─â ├«nsemn─âtate pentru istoria politic─â, social-economic─â a poporului rom├ón, manifestat prin impulsuri noi date dezvolt─ârii economice a comer╚Ťului, prin reurbanizarea a╚Öez─ârilor de pe cursul inferior al Dun─ârii ╚Öi prin cristalizarea primelor forma╚Ťiuni social-politice care vor sta la baza statelor medievale medievale rom├óne╚Öti de sine st─ât─âtoare. 2. (Pop.) Om, b─ârbat. II. Adj. Care apar╚Ťine Rom├óniei sau rom├ónilor (I, 1), referitor la Rom├ónia sau la rom├óni; rom├ónesc. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limb─â romanic─â vorbit─â de rom├óni, care s-a format pe terit. de azi al Rom├óniei, precum ╚Öi de-a lungul malului drept al Dun─ârii, de Jos, ├«ntre Dun─âre ╚Öi Balcani, p├ón─â la Marea Neagr─â. Limba rom├ón─â continu─â cu o evolu╚Ťie proprie, de aproape dou─â milen., ÔÇ×latina dun─ârean─âÔÇŁ, adic─â latina popular─â vorbit─â pe acest terit. de colonii romani ╚Öi de popula╚Ťia romanizat─â ├«n primele sec. dup─â Hristos. Elementele mo╚Ötenite din substratul autohton dac (c. 80 de cuvinte), influen╚Ťele ulterioare, mai ales ale limbii slave ÔÇô exercitate ├«ndeosebi, din sec. 7 c├ónd limba rom├ón─â ├«╚Öi formase deja tr─âs─âturile definitorii ÔÇô p─âstrarea unor particularit─â╚Ťi fonetice gramaticale ╚Öi lexicale ale latinei populare ├«i confer─â rom├ónei acele tr─âs─âturi specifice ce o individualizeaz─â ├«ntre celelalte limbi romanice, f─âr─â s─â-i altereze ├«ns─â originea ╚Öi caracterul fundamental romanic, re├«nt─ârit, din sec. 18, prin ├«mprumuturile din latin─â ╚Öi alte limbi romanice (├«n special din francez─â ╚Öi italian─â). Sistemul fonetic al limbii rom├óne, latin ├«n esen╚Ť─â, se ├«mbog─â╚Ťe╚Öte cu c├óteva foneme noi. Probabil, sub influen╚Ť─â slav─â, vocalismul ├«nregistreaz─â apari╚Ťia vocalelor mediale ├«nchise ├« (├ó), ─â, a unor diftongi ╚Öi triftongi (precum diftongarea, ├«n limba rom├ón─â popular─â a lui e- ├«n ie), iar consonantismul, a semioclusivelor ─Ź, ─č, ╚Ö, a constrictivelor palatale ╚Ö, j ╚Öi a velarei scurte h. O caracteristic─â a limbii rom├óne fa╚Ť─â de latin─â ╚Öi fa╚Ť─â de celelalte limbi romanice este dezvoltarea sistemului de alternan╚Ťe fonetice, vocalice ╚Öi consonantice, ╚Öi a func╚Ťiei acestora de morfeme ├«n flexiuni ╚Öi ├«n formarea cuvintelor. Structura gramatical─â, esen╚Ťial ╚Öi definitoriu latin─â, are c├óteva caracteristici care o diferen╚Ťiaz─â de celelalte limbi romanice. Rom├óna p─âstreaz─â cele trei declin─âri latine populare, fa╚Ť─â de cele cinci ale latinei arhaice ╚Öi clasice, cele trei genuri (masculin, feminin ╚Öi neutru ÔÇô ultimul ca o realitate vie a limbii), formele latine de genitiv-dativ pentru femininele declin─ârilor I ╚Öi III, formele latine de vocativ singular masculin ╚Öi feminin, adjectivul ╚Öi gradele lui de compara╚Ťie, articolul ╚Öi declinarea lui, pronumele de toate categoriile, cu ├«ntreaga lui flexiune. Se men╚Ťin, de asemenea, cele patru conjug─âri latine, verbele auxiliare, diateza reflexiv─â. Numeralul rom├ónesc de la unu la zece este cel latin. De la unsprezece la o sut─â se formeaz─â cu elemente latine, dar dup─â modelul slav. Sut─â este slav, dar mie este latin. Ordinea cuvintelor ├«n fraz─â este cea din latina popular─â ╚Öi din celelalte limbi romanice, adic─â: subiect, predicat, complement. Dezvoltarea analizei, dispari╚Ťia concordan╚Ťei timpurilor, propor╚Ťia sc─âzut─â a subordonatelor, simplificarea folosirii timpurilor, ca ╚Öi a cazurilor cerute ├«n anumite prepozi╚Ťii ╚Öi verbe, consolidarea conjunctivului ├«n detrimentul infinitivului, sunt tr─âs─âturi caracteristice rom├ónei, urm├ónd tendin╚Ťe proprii latinei populare. Alte inova╚Ťii de structur─â, precum formarea numeralului de la zece ├«n sus, encliza sau postpunerea articolului, identitatea formelor de genitiv-dativ la toate cele trei genuri, singular ╚Öi plural, formarea viitorului cu auxiliarul a vrea sau unele expresii idiomatice v─âdesc influen╚Ťa limbii slave sau a limbilor balcanice. Vocabularul, predominant latin, cuprinde elemente mo╚Ötenite din latin─â ce desemneaz─â no╚Ťiuni de baz─â, ac╚Ťiuni omene╚Öti de prim─â importan╚Ť─â. Limba rom├ón─â are patru dialecte: dacorom├ón, care a reu╚Öit s─â se ridice p├ón─â la nivelul unei limbi literare ÔÇô identificat cu limba rom├ón─â -, arom├ón, meglenorom├ón ╚Öi istrorom├ón, care au cunoscut o evolu╚Ťie proprie, specific─â unor condi╚Ťii de izolare, ├«n zone enclavizate. Tradi╚Ťia scrisului ├«n rom├óne╚Öte trebuie cobor├ót─â ├«n a doua jum─âtate a sec. 15. Primul text scris ├«n rom├óne╚Öte ╚Öi datat cu precizie este Scrisoarea lui Neac╚Öu (1521). Primele tip─ârituri ├«n rom├óne╚Öte dateaz─â din sec. 16 ╚Öi se datoreaz─â activit─â╚Ťii diaconului Coresi din Bra╚Öov. Ele v─âdesc tr─âs─âturi ale primelor traduceri maramure╚Öene (rotacizante) ╚Öi mai ales particularit─â╚Ťi ale graiului din nordul Munteniei ╚Öi sud-estul Transilvaniei, constituind caracteristicile de baz─â ale limbii rom├óne literare. Grafia cu caractere chirilice (ini╚Ťial 43, reduse la 33 ╚Öi apoi la 27) este ├«nlocuit─â mai ├«nt├ói cu un alfabet mixt, iar ├«n 1860 este introdus─â oficial scrierea cu caractere latine. Av├ónd un loc bine stabilit ├«n aria romanit─â╚Ťii, limba rom├ón─â are o importan╚Ť─â deosebit─â pentru studiile de romanistic─â, ea fiind singura care reprezentant─â a ariei sud-estice a latinei ├«n ansamblul limbilor romanice. Art─â r. = primele ei manifest─âri se ├«nregistreaz─â ├«nc─â ├«n Paleoliticul superior fiind reprezentate din unelte din silex cioplite cu anume elegan╚Ť─â, cum sunt cele g─âsite la Ios─âfel (jud. Arad), Ceahl─âu (jud. Neam╚Ť), Mitoc (jud. Boto╚Öani). De asemenea, ├«n pe╚Öterile de la Ohaba ÔÇô Ponor (jud. Hunedoara) ╚Öi R├ó╚Önov (jud. Bra╚Öov), au fost descoperite podoabe f─âcute din din╚Ťi de animale ╚Öi din scoici marine ÔÇô aduse, evident, de la mari dep─ârt─âri. Cea mai spectaculoas─â manifestare artistic─â ├«n Paleoliticul din Rom├ónia a fost, ├«ns─â, descoperit─â relativ recent ├«n pe╚Ötera Cuciulat (jud. S─âlaj): mai multe desene gravate ╚Öi dou─â imagini pictate cu lut ro╚Öu pe peretele pe╚Öterii ÔÇô un cal ╚Öi o felin─â; datate ├«n jurul anilor 10.000 ├«. Hr., ele sunt ├«n mod clar ├«nrudite cu picturile rupestre din V Europei (Altamira, Teruel, Lascaux, Font de Gaume etc.). ├Än Neolitic, are loc o evolu╚Ťie permanent─â a tehnicii, care face posibil─â o plastic─â a formelor ╚Öi a coloritului din ce ├«n ce mai expresiv─â. Pl─âcerea ornamentului se reflect─â ├«n decora╚Ťiile obiectelor ÔÇô inclusiv a uneltelor de ├«ntrebuin╚Ťare obi╚Önuit─â ÔÇô ╚Öi deopotriv─â, ├«n diversitatea podoabelor. Dezvoltarea artei ╚Ťesutului e dovedit─â nu numai de num─ârul mare al greut─â╚Ťilor pentru r─âzboiul de ╚Ťesut g─âsite de arheologi, ci ╚Öi de aspectul textil pe care ├«l cap─ât─â ornamentica multor vase din primele perioade ale Neoliticului. La ├«nceputul milen. al 5-lea, mai ales ├«n N actualului terit. al ╚Ť─ârii s-a produs o modificare semnificativ─â ├«n arta ceramicii: decorul e alc─âtuit din linii paralele ÔÇô drepte sau curbe ÔÇô ├«ntrerupte din loc ├«n loc de puncte ob╚Ťinute prin ├«mpungere. Compozi╚Ťia ornamental─â va evolua ├«n sensul diversific─ârii ╚Öi reinterpret─ârii permanente a acestui model care, c─âtre mijlocul milen. urm─âtor, ├«n cultura numit─â Boian, va deveni at├ót de complicat ├«nc├ót nu va putea fi explicat dac─â nu se accept─â existen╚Ťa unor ateliere de olari. Semnificativ─â este constatarea c─â unele caracteristici ale ceramicii acelor timpuri se vor reg─âsi ├«n vasele realizate, p├ón─â foarte t├órziu, de me╚Öterii populari de la Oboga sau Hurez. Capitolul cel mai interesant al culturii Hamangia e constituit, f─âr─â ├«ndoial─â, de figurinele antropomorfe ce apar╚Ťin categoriei idolilor feminini ce semnific─â, de cele mai multe ori, cultul fecundit─â╚Ťii. Spre deosebire de ace╚Öti idoli, ce v─âdesc o concep╚Ťie geometrizant─â, schematizant─â. dou─â statuete descoperite ├«n necropola de la Cernavod─â aduc plastica unic─â a culturii Hamangia ├«n r├óndul excep╚Ťiilor de la viziunea specific─â ├«ntregii arte neolitice: statueta a╚Öa-numitului G├ónditor ╚Öi cea reprezent├ónd un personaj feminin ╚Öez├ónd, am├óndou─â accentu├ónd unele detalii anatomice, ├«ntr-o stilistic─â pu╚Ťin obi╚Önuit─â ├«n culturile europene contemporane cu cea de la Hamangia. Dar cele mai valoroase realiz─âri ale ceramicii neolitice sunt considerate piesele executate de me╚Öterii culturii Cucuteni, r─âsp├óndit─â ├«n Moldova, E Transilvaniei ╚Öi N Munteniei (cultura poart─â numele unui sat din jud. Ia╚Öi). Epoca bronzului ÔÇô care a urmat Neoliticului ÔÇô ├«ncepe ├«n jurul anului 1800 ├«. Hr. ╚Öi se ├«ncheie spre anul 1100, c├ónd are loc trecerea c─âtre Epoca fierului. ├Än acest interval de 700 de ani, metalurgia bronzului se r─âsp├ónde╚Öte pe un terit. foarte larg (corespunz├ónd aproape cu cel actual al ╚Ť─ârii). Uneltele tradi╚Ťionale ÔÇô topoare de piatr─â, v├órfuri de s─âge╚Ťi confec╚Ťionate din silex ÔÇô nu au fost abandonate, bronzul fiind folosit la confec╚Ťionarea unor vase rituale, a unor arme de elit─â ╚Öi podoabe (culturile Tei ╚Öi G├órla Mare). Dincolo de marea diversitate a formelor vaselor, sunt c├óteva tipuri dominante, caracteristice pentru ├«ntreaga cultur─â a Bronzului ├«n Rom├ónia; cea╚Öca cu toart─â ├«nalt─â sau cu dou─â toarte, vasele urn─â, vasele de ofrand─â. Statuetele constituie o prezen╚Ť─â artistic─â modest─â; singura excep╚Ťie e reprezentat─â de figurile feminine de la G├órla Mare ÔÇô C├órna (jud. Dolj); personajele sunt ├«nve╚Öm├óntate ├«n haine bogate, cu centuri ╚Öi coliere, cu pandantive, probabil din bronz. Obsesia fecundit─â╚Ťii fusese dep─â╚Öit─â. ├Än sec. 12 ├«. Hr. ├«n spa╚Ťiul carpato-danubian au ajuns primele elemente ale tehnologiei fierului, cu aceast─â inaugur├óndu-se o nou─â epoc─â cu dou─â perioade: Hallstatt (1100-450 ├«. Hr.) ╚Öi La T├Ęne (c. 450 ├«. Hr. ÔÇô sec. 1 ├«. Hr.). Prima, ├«mp─âr╚Ťit─â la r├óndul ei ├«n mai multe subperioade, se caracterizeaz─â la ├«nceput printr-un proces tipic de tranzi╚Ťie: abia prezente, obiectele de fier nu le concureaz─â pe cele de bronz care, dimpotriv─â, sunt produse ├«n cantit─â╚Ťi foarte mari, fapt dovedit de descoperirea unor depozite ÔÇô de pild─â, cel de la Drajna de Jos (jud. Prahova), alc─âtuit din 240 de obiecte de bronz, ├«ntre care 199 de seceri, arme, piese de harna╚Öament ╚Öi pentru unelte ╚Öi podoabe. ├Än perioada mijlocie a Hallstatt-ului (c. 800-c. 500 ├«. Hr.) pare s─â fi avut loc un proces de unificare a triburilor tracice, ceea ce ar explica spectaculoasa r─âsp├óndire a tipului de ceramic─â cunoscut sub denumirea de Basarabi (dup─â satul cu acest nume din jud. Dolj). At├ót tehnica de producere a ceramicii, c├ót ╚Öi repertoriul decorativ sunt cele caracteristice vaselor din Epoca bronzului, dar formele au o mai mare elegan╚Ť─â. Mai ales ├«n perioada La T├Ęne s-au stabilit multe leg─âturi cu lumea culturilor scitic─â, celtic─â ╚Öi greco-roman─â. ├Än sec. 5-4 ├«. Hr. se afirm─â ceea ce s-a numit o ÔÇ×art─â popular─âÔÇŁ purt├ónd semnele stilului traco-getic (piese de aur ╚Öi de argint, amplu decorate, de felul celor g─âsite la Agighiol, Co╚Ťofene╚Öti, Poroina), iar ├«n sec. 3-1 ├«. Hr. ├«nflore╚Öte o art─â a argintului, reprezentat─â de cupe ╚Öi podoabe (B─âl─âne╚Öti, S├óncr─âieni, Her─âstr─âu), ornate cu imagini zoo ÔÇô ╚Öi antropomorfe, dar ╚Öi cu stiliz─âri geometrice tradi╚Ťionale. ├Än arhitectura Epocii fierului sunt ilustrate deopotriv─â tr─âs─âturile distincte ale civiliza╚Ťiei grece╚Öti ÔÇô temple ionice ╚Öi dorice (Histria), teatre ╚Öi construc╚Ťii funerare (Callatis) ÔÇô ╚Öi caracterul construc╚Ťiilor autohtone ÔÇô cet─â╚Ťile ╚Öi sanctuarele din m-╚Ťii Or─â╚Ötiei (Coste╚Öti, Blidaru, Gr─âdi╚Ötea Muncelului). Mai t├órziu ÔÇô sec. 2-4 d. Hr. ÔÇô se dezvolt─â arhitectura monumental─â de origine roman─â imperial─â ÔÇô poduri (Drobeta, Sucidava), cl─âdiri publice (Ulpia Traiana Sarmizegetusa), terme (la Histria) -, iar ├«n sec. 4-6, bazilici cre╚Ötine (Tomis, Sucidava, Histria, Tropaeum Traiani, Dinogetia, Troesmis). Sculptura monumental─â ╚Öi decorativ─â urmeaz─â dou─â direc╚Ťii principale: una care porne╚Öte din viziunea elenistic─â (Porolissum, Tomis) ╚Öi o alta care dezvolt─â tradi╚Ťia ÔÇô stele funerare (├«nf─â╚Ťi╚Ö├ónd de obicei osp─â╚Ťul funerar ╚Öi cavalerul trac), sarcofage, capitele, statui. ├Än sec. 5-12, cele mai de seam─â crea╚Ťii plastice sunt somptuoase vase ╚Öi podoabe de metal pre╚Ťios, v─âdit influen╚Ťate de arta greco-roman─â ╚Öi de cea germanic─â (Pietroasa, Apahida, Some╚Öeni, ╚śimleu Silvaniei), dar ╚Öi de cea sud-dun─ârean─â ╚Öi oriental─â (S├ónnicolau Mare). Tot acum p─âtrund ╚Öi influen╚Ťele arhitecturii militare ╚Öi religioase bizantino-balcanice (Garv─ân, Niculi╚Ťel, P─âcuiu lui Soare), precum ╚Öi cele ale stilurilor preromanic ╚Öi romanic (Alba Iulia). Sec. 13-14 sunt o perioad─â de intens─â activitate artistic─â: se afirm─â stilul romanic (Alba Iulia, Cisn─âdioara), goticul (C├«r╚Ťa) ╚Öi, la sud de mun╚Ťi, bizantinul (bisericile de la Drobeta, Sf. Nicolae de la Curtea de Arge╚Ö, Vodi╚Ťa, Cozia, Cotmeana), stil care p─âtrunde p├ón─â ├«n N Moldovei, la Siret. Cele dou─â direc╚Ťii artistice se ├«nt├ólnesc ├«n arhitectura ╚Öi pictura unora din Transilvania (Streis├óngiorgiu, Strei, S├óntamaria-Orlea, Gurasada, Densu╚Ö), ├«n orfevr─ârie ╚Öi sculptura ├«n piatr─â (Arge╚Ö, Tismana). Biserica catedral─â, edificii publice ╚Öi particulare (la Sibiu, Cluj, Sebe╚Ö, Sighi╚Öoara, Bra╚Öov), castele (Hunedoara, Bran), construite ├«n stil gotic, care a impus ╚Öi pictura mural─â catolic─â (M─âl├óncrav, Mugeni, Ghelin╚Ťa) sau pictura de altar (cea ai c─ârei autori sunt arti╚Öti din familia Stoss sau Toma din Cluj), biserici fortificate ale sa╚Öilor (Saschiz, Vorumloc, Buzd), sau ctitorii ale cnejilor rom├óni (R├óbi╚Ťa, Criscior, R├óu de Mori) constituie, probabil, formele artistice cele mai vrednice a fi men╚Ťionate ├«n Transilvania sec. 15. ├Änfloritoare ├«n aceea╚Öi epoc─â (mai ales ├«n vremea lui ╚śtefan cel Mare) arta ╚Öi arhitectura moldoveneasc─â realizeaz─â ÔÇô cum s-a spus ÔÇô o sintez─â original─â a structurilor occidentale ╚Öi a celor bizantine. Se creeaz─â ÔÇ×bolta moldoveneasc─âÔÇŁ, conferind construc╚Ťiilor o ├«nf─â╚Ťi╚Öare zvelt─â: fa╚Ťadele sunt cl─âdite armonios din c─âr─âmid─â, piatr─â ╚Öi ceramic─â sm─âl╚Ťuit─â (bisericile din H├órl─âu, B─âline╚Öti, Borze╚Öti, Piatra Neam╚Ť, cele ale m─ân─âstirilor Putna, Vorone╚Ť, Neam╚Ť). Tradi╚Ťia bizantin─â se deslu╚Öe╚Öte lesne ├«n pictura mural─â, elegant─â ╚Öi sobr─â, de la Vorone╚Ť, B─âline╚Öti sau P─âtr─âu╚Ťi, ├«n arta manuscriselor (a unor caligrafi ╚Öi miniaturi╚Öti ca Teodor M─âri╚Öescu, Gavriil Uric, Spiridon Ieromonah), ├«n sculptura ├«n piatr─â sau ├«n subtila broderie liturgic─â. ├Än sec. 16 (mai cu seam─â ├«n epoca lui Petru Rare╚Ö), se continu─â sinteza perioadei precedente, ad─âug├óndu-i-se, ├«n arhitectura religioas─â ╚Öi ├«n pictura mural─â, un echilibru al formelor dinamice. Acum apare acel fenomen care a provocat ├«ndelungi discu╚Ťii privind originea lui: pictura exterioar─â ce ├«mbrac─â ├«ntreaga biseric─â ├«ntr-un strai colorat de mare rafinament (Humor, Sucevi╚Ťa, Moldovi╚Ťa, Arbore, Vorone╚Ť). Drago╚Ö Coman, zugravul Arbore, Toma din Suceava ÔÇô la Humor, arti╚Ötii de la Vorone╚Ť desf─â╚Öurau pe zidurile pictate de ei un adev─ârat program ├«nnoitor (pe care cercet─âtorii ├«l presupun a fi fost g├óndit de un politician c─ârturar din preajma Tronului), ├«n care se pot citi simbolurile unei aspira╚Ťii de libertate na╚Ťional─â. Viziunea novatoare e prezent─â ╚Öi ├«n sec. 17, ├«ntr-o concep╚Ťie decorativ─â a sculpturii de pe zidurile exterioare ale bisericii (Trei Ierarhi din din Ia╚Öi sau Dragomirna), ca ╚Öi pictura manuscriselor (atelierul mitropolitului Anastasie Crimca) sau somptuoasele broderii ale Movile╚Ötilor ╚Öi ale familiei lui Vasile Lupu. Semnificativ─â e prelungirea viziunii renascentiste (evident─â ╚Öi ├«n arta unor ╚Ť─âri occidentale) ├«n arhitectura ╚Öi pictura bisericii Golia din Ia╚Öi. Stilurile Rena╚Öterii se impuseser─â ├«n Transilvania ├«nc─â din sec. 16 (arhitectura unor biserici din Bistri╚Ťa ╚Öi din Alba Iulia, a castelelor de la Deva, L─âzarea, Medie╚Öu Aurit, Iernut). Barocul ├«╚Öi afl─â deplina afirmare ├«n sec. 18, ├«n arhitectura civil─â ╚Öi militar─â a unor cl─âdiri din Alba Iulia, Cluj, Timi╚Öoara, Oradea, Gorne╚Öti. ├Än ╚Üara Rom├óneasc─â, elegantele cl─âdiri ridicate ├«n vremea lui Radu cel Mare, ╚Öi a lui Neagoe Basarab (bisericile m─ân─âstirilor Dealu ╚Öi Curtea de Arge╚Ö) dau m─âsura unei ├«n╚Ťelegeri proprii a sensurilor sintezei Rena╚Ötere-Baroc, care fusese enun╚Ťat─â ├«n aceea╚Öi perioad─â ├«n Moldova. Pictura, ├«ns─â, p─âstreaz─â mai clar canonul compozi╚Ťional ╚Öi stiliz─ârile bizantine (Tismana, Curtea de Arge╚Ö, St─âne╚Öti, Snagov). Stilul acestui veac va fi continuat de arta cuprins─â ├«ntre 1600 ╚Öi 1800, c├ónt ctitoriile lui Matei Basarab, Constantin Br├óncoveanu, ale familiilor Cantacuzino ╚Öi Mavrocordat vor porni aproape ├«ntotdeauna de la sugestiile Bisericii Domne╚Öti de la T├órgovi╚Öte, ridicat─â de Radu cel Mare. La r─âsp├óntia dintre sec. 17 ╚Öi 18, s-a realizat acea viziune stilistic─â de mare vigoare expresiv─â c─âreia i se spune ÔÇ×stilul br├óncovenescÔÇŁ. ├Än afara unor cl─âdiri civile (Her─â╚Öti, M─âgureni, Potlogi, Mogo╚Öoaia), ce pun ├«n lumin─â un rafinat sim╚Ť al m─âre╚Ťiei ╚Öi al echilibrului, bisericile vremii (Col╚Ťea, Antim, Fundenii Doamnei, V─âc─âre╚Öti, Stavropoleos), ├«mpodobite cu dantel─ârii sculptate ├«n piatr─â, aduc m─ârturia unui program complex de art─â care a fost elaborat ├«n acea epoc─â. Demn─â de re╚Ťinut e prezen╚Ťa unor me╚Öteri argintari (Sebastian Hann, Georg May II) veni╚Ťi ├«n Transilvania ca s─â lucreze pentru comanditari boga╚Ťi din ╚Üara Rom├óneasc─â. Pictura abordeaz─â adesea o tratare narativ─â, nu o dat─â plin─â de pitoresc. Cel mai de seam─â zugrav al vremii, P├órvu P├órvescu (zis ÔÇ×MutuÔÇŁ), e autorul unor portrete ce dovedesc ├«nsu╚Öirile lui de a surprinde tr─âs─âturile individuale ale personajelor. C─âtre sf├ór╚Öitul sec. 18, pictura laic─â se desparte de cea religioas─â, proces la care contribuie decisiv dezvoltarea picturii de ╚Öevalet; cum era ╚Öi firesc, genul dominant era portretul, ceea ce dezv─âluie orgoliile celor boga╚Ťi, care vroiau s─â-╚Öi ╚Ťin─â chipul ├«n od─âile casei, a╚Öa cum ╚Ötiau c─â f─âceau ╚Öi oamenii de seam─â din alte ╚Ť─âri. Arti╚Ötii locali poart─â ├«nc─â semnele evidente ale desprinderii cu tradi╚Ťia: compozi╚Ťiile sunt tridimensionale, volumele nu sunt modelate prin culoare, personajele au, de multe ori, o ├«nf─â╚Ťi╚Öare hieratic─â. Cercet─âri recente au avansat ipoteza ÔÇô ├«ntru totul posibil─â ÔÇô c─â pictorii erau, de fapt, buni cunosc─âtori ai me╚Öte╚Öugului lor, dar r─âspunz─âtori de acest conven╚Ťionalism al viziunii picturale erau comanditarii, ce nu se puteau elibera de prejudec─â╚Ťi. Mul╚Ťi pictori care studiaser─â str─âin─âtate au venit ├«n sec. 19 ├«n Principatele Rom├óne; ei erau, ├«n general, bine ╚Öcoli╚Ťi ├«n atelierele Occidentului ╚Öi au constituit, un o dat─â, un model artistic pentru confra╚Ťii (sau ucenicii) lor de aici. Pe l├óng─â arti╚Ötii originari din ╚Ü─ârile Rom├óne ÔÇô I. Balomir, Nicolae Polcovnicul, E. Altini (acesta, cu studii la Viena) ÔÇô istoria artei din acele vremuri re╚Ťine numele lui M. T├Âpler, C. Wallenstein (sau Val╚Ötain, fondatorul, la ╚ścoala Sf. Sava, al primei colec╚Ťii de art─â din Rom├ónia), L. Stawski, G. Schiavoni, N. Livaditti, I.A. Schoefft, A. Chladek (profesorul lui N. Grigorescu) ╚Öi ale altor buni meseria╚Öi, care ╚Öi-au c├ó╚Ötigat repede aici clien╚Ťi ╚Öi discipoli. Apari╚Ťia unor compozi╚Ťii alegorice cu con╚Ťinut patriotic st─â sub semnul mi╚Öc─ârii de idei ce a precedat Revolu╚Ťia de la 1848. Arti╚Ötii vremii s-au angajat uneori direct (I. Negulici, B. Iscovescu, C.D. Rosenthal, C. Petrescu, G. N─âst─âsescu) ├«n ac╚Ťiunile revolu╚Ťionare; alteori, au desprins din atmosfera acelei vremi un elan romantic pe care, ├«ns─â, nu au ╚Ötiut s─â-l t─âlm─âceasc─â dec├ót prin intermediul unei tehnici conven╚Ťional academiste; a╚Öa cum sunt compozi╚Ťiile istorice ale lui C. Lecca, peisajele sau portretele de haiduci ale lui M. Popp. Un fapt cu consecin╚Ťe profunde ├«n istoria cultural─â a Principatelor Rom├óne ÔÇô ╚Öi, ├«n primul r├ónd, se ├«n╚Ťelege, ├«n aceea a artei de aici ÔÇô e fondarea, ├«n vremea domniei lui Cuza Vod─â, a ╚Öcolilor de art─â de la Ia╚Öi ╚Öi Bucure╚Öti. Profesorii ÔÇô Gh. Tattarescu ╚Öi, mai ales, Th. Aman ÔÇô aveau s─â exercite o profund─â influen╚Ť─â asupra viziunii artistice din Rom├ónia. Valoarea universal─â a picturii rom├óne╚Öti s-a afirmat ├«n cea de-a doua jum─âtate a sec. 19, prin crea╚Ťia celor doi fondatori de ╚Öcoal─â ÔÇô N. Grigorescu ╚Öi I. Andreescu. Pictura plin─â de poezie a celui dint├ói a fost un argument hot─âr├ótor ├«n afirmarea influentului curent s─âm─ân─âtorist ╚Öi ca r─âm├óne o ├«ntruchipare emblematic─â, pentru ├«ntreaga genera╚Ťie, a spiritului na╚Ťional; cel─âlalt va reprezenta un lirism mai sobru, mai concentrat, o ├«n╚Ťelegere mai profund─â a naturii. Fapt vrednic de re╚Ťinut, am├óndoi s-au format ╚Öi ├«n contact cu ╚ścoala de la Barbizon, rela╚Ťia cu arta Occidentului av├ónd s─â fie de acum ├«ncolo decisiv─â pentru realizarea unei sinteze plastice specific rom├óne╚Öti. Sculptorii acestei perioade sunt clasicizan╚Ťii I. Georgescu ╚Öi K.Storck, romanticul ╚śt. Ionescu-Valbudea. Arhitectura de la r─âsp├óntia sec. 19 ╚Öi 20 e predominant de factur─â neoclasic─â, dar se pot consemna ╚Öi tendin╚Ťe neogotice, neorenascentiste ╚Öi, semnificativ, de orientare ÔÇ×JugendstilÔÇŁ (numit la noi ÔÇ×Arta 1900ÔÇŁ); personalitatea proeminent─â ├«n arhitectur─â e I. Mincu, autor al unei viziuni ÔÇ×neorom├óne╚ÖtiÔÇŁ, de ampl─â rezonan╚Ť─â ├«n epoc─â. O sintez─â complex─â realizeaz─â, la ├«nceputul sec. 20, ╚śt. Luchian, ├«n pictura c─âruia se exprim─â, ├«n chip foarte personal, ecourile sensibilit─â╚Ťii poetice a artei populare, asociate cu cele ale artei vechilor zugravi ╚Öi cu concluziile unei descifr─âri proprii ale direc╚Ťiilor moderne. Lec╚Ťia lui Grigorescu ├«n pictura de mare concentrare a lui G. Petra╚Öcu, cea a marilor creatori ai frescei medievale ╚Öi renascentiste ÔÇô la Th. Pallady ÔÇô contureaz─â un univers al formelor ╚Öi al cromaticii de profund─â rezonan╚Ť─â specific─â. ╚śi atunci c├ónd adeziunea la mi╚Öc─âri occidentale ÔÇô de pild─â, la impresionism ├«n cazul lui J. Al. Steriadi, c├óteodat─â ├«n cel al lui N. D─âr─âscu sau, mai t├órziu, al lui L. Grigorescu ÔÇô e explicit─â, caracterul specific se p─âstreaz─â nealterat. Uneori subiectul ÔÇô la C. Ressu, ╚śt. Dumitrescu, Fr. ╚śirato, D. Ghia╚Ť─â, I. Theodorescu-Sion, I. Iser, Rodica Maniu, de pild─â ÔÇô dezv─âluie adeziunea la programul ÔÇ×specificului na╚ŤionalÔÇŁ. Chiar ╚Öi reprezentan╚Ťi proeminen╚Ťi ai avangardei artistice ÔÇô Mattis-Teutch, V. Brauner, M. Iancu, M.H. Maxy, L. Vorel ÔÇô se simt atra╚Öi de teme ╚Öi de tipuri ale realit─â╚Ťii rom├óne╚Öti, pe care le trateaz─â ├«ntr-un stil ├«nnoitor, ├«n conformitate cu principiile artistice ale nonconformismului din Occident. Exemplul cel mai ilustru este, f─âr─â ├«ndoial─â, cel al lui C. Br├óncu╚Öi, ├«ntemeietor al sculpturii moderne, care a dezvoltat adesea semnifica╚Ťiile miturilor ╚Öi legendelor populare rom├óne╚Öti ├«ntr-un limbaj propriu ce a dat artei universale un sens estetic profund. Contemporan cu el, D. Paciurea a ridicat arta modelajului la un nivel ce i-a ├«ng─âduit s─â dea glas ├«n╚Ťelesurilor tragice ale epocii. ├Än ansamblul ei, arta rom├óneasc─â a perioadei interbelice s-a afirmat ca una dintre cele mai viguroase expresii ale sim╚Ťului acut al echilibrului formei ╚Öi culorii. Dup─â instaurarea dictaturii comuniste, au urmat ani ├«n care oficialitatea ╚Öi-a subordonat ╚Öi arta plastic─â, a╚Öa cum ├«╚Öi subordonase toate formele culturii.
ROM├éNI, com. ├«n jud. Neam╚Ť, situat─â ├«n ESE depr. Crac─âu-Bistri╚Ťa, pe r├óul Rom├óni; 4.603 loc. (2005). Nod rutier.
ROM├éNUL, ziar ap─ârut la Bucure╚Öti (1857-1905), cu unele mici ├«ntreruperi, dictate ├«n special de cenzur─â, sub conducerea lui C.A. Rosetti ╚Öi, din 1885, a fiului s─âu Vintil─â C.A. Rosetti. ├Äntre 1864 ╚Öi 1865, fiind suprimat, a ap─ârut sub titlurile ÔÇ×LibertateaÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×Con╚Ötiin╚Ťa na╚Ťional─âÔÇŁ. A avut suplimentele ÔÇ×Rom├ónul de duminic─âÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×Rom├ónul literarÔÇŁ. Colaboratori: C.D. Aricescu, I. Ghica, Gh. Sion, Al. Macedonski, P. Dulfu, Radu Rosetti, P. Mu╚Öoiu, I.A. Bassarabescu, G. Co╚Öbuc, Elena Voronca ╚Ö.a.
RUMß║ĄN (lat. romanus) s. m. (├Än Ev. med., ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â; la pl.) Denumire a ╚Ť─âranilor dependen╚Ťi de st─âp├ónii feudali; (╚Öi la sg.) ╚Ť─âran care purta aceast─â denumire.
S├éNMIHAIU ROM├éN, com. ├«n jud. Timi╚Ö, situat─â ├«n C. Timi╚Öului, pe canalul Bega; 4.322 loc. (2005). Satul S.R. apare men╚Ťionat documentar ├«n 1327, iar satele S├ónmihaiu German ╚Öi Utvin ├«n 1333.
S├éNNICOLAU ROM├éN, com. ├«n jud. Bihor, situat─â ├«n C. Cri╚Öurilor; 2.085 loc. (2005). Satul S.R. apare men╚Ťionat documentar ├«n 1322. P├ón─â la 3 apr. 2003 a fost sat component al com. Cefa, dat─â la care a fost trecut ├«n categoria comunelor.
SOCIETATEA ACADEMIC─é ROM├éN─é, asocia╚Ťie a intelectualilor rom├óni din exil, ├«ntemeiat─â ├«n 1957, dup─â o ini╚Ťiativ─â a generalului N. R─âdescu din 1952, care o g├óndea ca o alternativ─â la Academia R.P.R., ÔÇ×desfigurat─â ╚Öi aservit─âÔÇŁ. Din conducerea ei au f─âcut parte: D. G─âzdaru, N.I. Herescu, B. Munteanu, Gr. Nandri╚Ö, Oct. B├órlea, M. Eliade (ca pre╚Öedinte al sec╚Ťiei de filozofie ╚Öi teologie). Activitatea S. s-a materializat ├«n congrese ╚Öi publica╚Ťii proprii, ├«ntre care ÔÇ×Acta Philosophica et TheologicaÔÇŁ, ÔÇ×Revista Scriitorilor Rom├óniÔÇŁ.
ROMß║ĄN, -─é adj. (< lat. romanus): ├«n sintagma filologie rom├ón─â (v.).
ROMß║ĄN─é s. f. (< adj. rom├ón, -─â, lat. romanus): limb─â romanic─â din grupul oriental vorbit─â de rom├ónii din toate provinciile istorice rom├óne╚Öti (Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Banat, Cri╚Öana, Maramure╚Ö, Transilvania, Bucovina, ╚Üinutul Her╚Ťei, Moldova, Basarabia ÔÇô devenit─â ├«ntre timp Republica Moldova, din trupul c─âreia, ├«n prezent, Bucovina de nord, ╚Üinutul Her╚Ťei ╚Öi sudul Basarabiei, alc─âtuit din trei jude╚Ťe, au r─âmas Ucrainei dup─â odiosul diktat Molotov-Ribbentrop) ╚Öi de cei afla╚Ťi ├«n alte ╚Ť─âri (Federa╚Ťia Rus─â, Ucraina, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Austria, S.U.A. etc.) R. este un rezultat al ├«ncruci╚Ö─ârii limbii latine orientale, a cuceritorilor romani, cu limba dac─â, a poporului autohton din Dacia; ea este continuatoarea latinei orientale vorbite ├«n provincia roman─â Dacia, ├«n zonele limitrofe cu aceasta ╚Öi ├«n regiunile romanizate din dreapta Dun─ârii. R. este limba de stat a Rom├óniei. Se caracterizeaz─â prin postpunerea articolului hot─âr├ót (ca ├«n albanez─â ╚Öi bulgar─â), prin formarea viitorului cu a voi ÔÇô a vrea (ca ├«n dalmat─â ╚Öi neogreac─â), prin p─âstrarea formelor flexionare mai bine dec├ót celelalte limbi romanice, prin p─âstrarea unor cuvinte latine╚Öti necunoscute de celelalte limbi romanice etc. ├Än istoria limbii rom├óne se disting urm─âtoarele momente importante: a) rom├óna primitiv─â comun─â (str─ârom├óna, romanica dun─ârean─â, tracoromanica, protorom├óna): limba rom├ón─â vorbit─â de poporul rom├ón ├«ntre secolele al VI-lea si al XIII-lea ├«n nordul ╚Öi ├«n sudul Dun─ârii, p├ón─â ├«n momentul termin─ârii bilingvismului slavo-rom├ón ╚Öi al scind─ârii ei ├«n cele patru mari dialecte cu denumiri savante ÔÇô dacorom├ón (vorbit cu aproxima╚Ťie pe teritoriul tuturor provinciilor istorice rom├óne╚Öti, amintite mai sus, ╚Öi ├«n zonele limitrofe acestora ╚Öi devenit ulterior, ├«n cadrul statului na╚Ťional unitar rom├ón, limb─â na╚Ťional─â), arom├ón (macedorom├ón), meglenorom├ón ╚Öi istrorom├ón (vorbite ├«n anumite zone ale Peninsulei Balcanice din sudul Dun─ârii ÔÇô v. ├«n acest sens dial├ęct); b) rom├óna veche, vorbit─â de poporul rom├ón ├«ntre secolele al XIII-lea ╚Öi al XVIII-lea inclusiv (limba rom├ón─â din secolele al XIII-lea ÔÇô al XV-lea este cunoscut─â foarte pu╚Ťin din lips─â de documente ÔÇô doar prin c├óteva nume proprii ╚Öi comune care apar ├«n texte bizantine, latine, maghiare ╚Öi slave din evul mediu ÔÇô ╚Öi din cauz─â c─â limba oficial─â ├«n ╚Ťinuturile rom├óne╚Öti era slavona sau slava bisericeasc─â); c) rom├óna modern─â, vorbit─â de poporul rom├ón ├«n secolul al XIX-lea ╚Öi la ├«nceputul secolului al XX-lea; d) rom├óna contemporan─â, vorbit─â de poporul rom├ón ├«n secolul nostru, ├«ncep├ónd cu sf├ór╚Öitul primului r─âzboi mondial. Primele documente rom├óne╚Öti dateaz─â din secolul al XVI-lea. Ele sunt reprezentate prin texte traduse dup─â modele slave ╚Öi maghiare. Primul text rom├ónesc original este Scrisoarea lui Neac╚Öu din C├ómpulung (1521) c─âtre Hans Benkner, judele Bra╚Öovului (exist─â totu╚Öi m─ârturii indirecte privind eventuale documente ├«nainte de 1521), iar cele mai importante traduceri, acelea ale diaconului Coresi. Folosind ├«n traducerile sale limba rom├ón─â vorbit─â ├«n nordul Munteniei ╚Öi ├«n sudul Transilvaniei, Coresi a pus bazele limbii rom├óne literare, devenind creatorul primului stil literar din limba noastr─â ÔÇô stilul religios. Se remarc─â ├«n aceast─â perioad─â ╚Öi limba ├«ngrijit─â a produc╚Ťiunilor populare orale. Num─ârul scrierilor originale ├«n limba rom├ón─â a crescut ├«n secolul al XVII-lea prin operele cronicarilor, care impun, al─âturi de stilul religios, al doilea stil literar, stilul cronic─âresc. ├Än secolul al XVIII-lea, limba rom├ón─â a ├«nlocuit definitiv slavona, devenind limba oficial─â a bisericii ╚Öi a cancelariei. Num─ârul stilurilor limbii rom├óne literare se ├«mbog─â╚Ťe╚Öte prin apari╚Ťia a ├«nc─â trei noi categorii: stilul filozofic, stilul ╚Ötiin╚Ťific ╚Öi stilul beletristic. La sf├ór╚Öitul secolului al XVIII-lea ╚Öi ├«nceputul secolului al XIX-lea s-a format limba rom├ón─â literar─â modern─â, perfec╚Ťionat─â ├«n a doua jum─âtate a secolului al XIX-lea de marii no╚Ötri scriitori clasici ÔÇô Alecsandri, Eminescu, Creang─â, Caragiale, Slavici etc. Treptat, baza dialectal─â a limbii rom├óne literare s-a deplasat din zona amintit─â mai sus ├«n zona Bucure╚Ötiului, datorit─â prestigiului cultural de capital─â a ╚Ť─ârii, pe care acesta l-a avut ├«n decursul istoriei. Limbii rom├óne actuale ├«i sunt proprii cinci tipuri (sub) dialectale: muntean (vorbit ├«n Muntenia, Oltenia, Dobrogea ╚Öi ├«n valea Timocului din Iugoslavia), moldovean (vorbit ├«n Moldova dintre Prut ╚Öi Carpa╚Ťi, ├«n Basarabia ÔÇô azi Republica Moldova, ├«n Bucovina de nord, ╚Üinutul Her╚Ťei ╚Öi sudul Basarabiei, luate de Stalin prin rapt samavolnic ╚Öi trecute la Ucraina ÔÇô ╚Öi ├«n familiile tuturor moldovenilor basarabeni ├«mpr─â╚Ötia╚Ťi de teroarea stalinist─â pe tot teritoriul fostei Uniuni Sovietice), b─ân─â╚Ťean (vorbit ├«n Banat ╚Öi ├«n zona limitrof─â cu Iugoslavia), cri╚Öean (vorbit ├«n Cri╚Öana) ╚Öi maramure╚Öean (vorbit ├«n Maramure╚Ö). Trebuie spus c─â a╚Öa-zisa ÔÇ×limb─â moldoveneasc─âÔÇŁ inventat─â de imperialismul rus stalinist, pentru a-╚Öi masca politica de cotropire a unor teritorii str─âine ╚Öi de genocid etnic, practicat─â peste 150 de ani ├«n Basarabia, a fost definitiv compromis─â prin interven╚Ťiile lingvi╚Ötilor rom├óni ╚Öi str─âini (inclusiv ale unor mari lingvi╚Öti ru╚Öi), ├«ndeosebi la Congresul al VI-lea al Filologilor rom├óni ÔÇô Ia╚Öi, Chi╚Öin─âu, din 6-9 iulie 1994. Red─âm mai jos, ca o concluzie, dou─â extrase de mare importan╚Ť─â istoric─â: ÔÇ×Limba rom├ón─â este unica reprezentant─â a latinit─â╚Ťii orientale ├«n Rom├ónia, Republica Moldova, nordul Bucovinei, Transcarpatia, fosta Iugoslavie ╚Öi ├«n alte regiuni limitrofe.ÔÇŁ ÔÇô din ÔÇ×Apelul adresat Parlamentului Republicii MoldovaÔÇŁ de c─âtre Congresul al VI-lea al filologilor rom├óni; ÔÇ×A promova sub orice form─â o limb─â moldoveneasc─â deosebit─â de limba rom├ón─â este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o gre╚Öeal─â, ori o fraud─â ╚Ötiin╚Ťific─â; din punct de vedere istoric ╚Öi practic, e o absurditate ╚Öi o utopie ╚Öi, din punct de vedere politic, e o anulare a identit─â╚Ťii etnice ╚Öi culturale a unui popor ╚Öi, deci, un act de genocid etnico-cultural.ÔÇŁ ÔÇô acad. Eugen Co╚Öeriu, Latinitatea oriental─â, raport prezentat ├«n prima ╚Öedin╚Ť─â plenar─â a lucr─ârilor Congresului al VI-lea al filologilor rom├óni. ├Än continuare, ar─ât─âm c─â celelalte arii din Transilvania (care nu intr─â la subdialectele b─ân─â╚Ťean, cri╚Öean ╚Öi maramure╚Öean) sunt cuprinse, ├«n raport de vecin─âtate, ├«n aceste cinci tipuri (sub)dialectale. Ast─âzi diferen╚Ťele dialectale (care sunt mai ales de natur─â fonetic─â) se ╚Öterg tot mai mult, ca urmare a ac╚Ťiunilor ╚Öcolii, presei, literaturii, radioului ╚Öi televiziunii. Se constat─â o apropiere tot mai accentuat─â a limbii vorbite de popor de aspectul literar al limbii noastre na╚Ťionale. Vocabularul limbii rom├óne actuale se intelectualizeaz─â ca rezultat al ac╚Ťiunilor politico-sociale de perfec╚Ťionare a vie╚Ťii na╚Ťiunii ╚Öi de cre╚Ötere a nivelului ei cultural. Existen╚Ťa unor elemente lexicale din limbile albanez─â, bulgar─â, s├órbo-croat─â, ceh─â, slovac─â, polonez─â, ucrainean─â, rus─â, maghiar─â, secuiasc─â ╚Öi a ceang─âilor, turc─â, neogreac─â, german─â (vorbit─â de sa╚Öi ╚Öi de ╚Övabi) ╚Öi a unor elemente lexicale din limba rom├ón─â ├«n aceste idiomuri i-a determinat pe lingvi╚Öti s─â vorbeasc─â despre o influen╚Ť─â a tuturor idiomurilor amintite asupra limbii rom├óne ╚Öi, invers, despre o influen╚Ť─â a limbii rom├óne asupra fiec─âruia dintre aceste idiomuri (v. influ├ęn╚Ť─â ╚Öi fiecare dintre limbile amintite).
ROM├ÄN ÔÇô RUM├ÄN subst. cu sens etnic ╚Öi social; forma cu o, are numai sensul etnic, ╚Öi apare ├«n sec. XVII la cronicari (Miron ╚Öi Nicolae Costin, C-tin Cantacuzino etc.), cea cu u, are ambele sensuri. I. 1. Rom├«ne╚Öti s. ├«n r. H├«rl─âu (16 A I 495); Romune╚Öti s., munt. (10 B IV 170), uneori apare ╚Öi forma invers─â: ÔÇ×╚Ťinutul Rum─ânÔÇŁ [ = Roman] (17 A III 145). 2. Rom├«nel b. 1472 (Sur XVIII, dar transcrierea lui Ghib─ânescu nu e o garan╚Ťie), poate fi un diminutiv din Roman. 3. Rom├«nca ╚Öi Ureta (= Ur├«ta), surori moldovene, 1681 (Sd XI 93). 4. Rom├«ni, n. actual la trei sate; Rom├«na s., olt., Rom├«nca s., mold. act.; Rom├«neasa f. (16 B II 176) n. marital ÔÇ×so╚Ťia lui RomanÔÇŁ sau a unui ÔÇ×Rom├«nÔÇŁ luat ca prenume. 5. Romine╚Öti, 14 sate actuale cu acest nume. Cf. Romenca f (P Gov f┬░ 11 vo). II. 1. Rum├«nul b., ard. (Bih); ÔÇô Ioan ╚Öi Vlaicu, megia╚Öi 1693 (Cob 34). 2. Rotacizat: Rum├«rul, Bodea, ├«n opozi╚Ťie cu Bodea S├«rbul (╚śtef I), deci cu sens etnic. 3. Piscul Rum├«neii (16 B I 122) < *Rum├«nel. 4. Rum─ân, Ion, munt., 1743 (Acte Sc); Rum├«nescu, ╚śt., jd. Muscel (RI XIII 395); ÔÇô B├«rc─â, ╚Ö,a. (├Ä Div). Cu sens de clas─â social─â, de ÔÇ×╚ÖerbiÔÇŁ: ÔÇ×Rum├«nii [sat] care au fost judeciÔÇŁ ( = liberi) (17 B II 24).
Rumăn, Rumîn, -el, -escu, -ii, Rumîr v. Romîn II 1-4.
ÔÇ×Telegraful rom├ónÔÇŁ, cel mai vechi ziar rom├ónesc, ├«nfiin╚Ťat de mitropolitul Andrei ╚śaguna ├«n ianuarie 1853 la Sibiu. A ap─ârut f─âr─â ├«ntrerupere p├ón─â ast─âzi, ca organ de lupt─â pentru ap─ârarea intereselor poporului rom├ón ╚Öi ale Bisericii, precum ╚Öi de culturalizare a maselor. P├ón─â ├«n 1863 a ap─ârut de dou─â ori pe s─âpt─âm├ón─â, scris cu litere chirilice, iar de atunci p├ón─â ├«n 1918 de trei ori pe s─âpt─âm├ón─â, scris cu litere latine. Acum apare bilunar, ca ÔÇ×Foaie editat─â de Arhiepiscopia ortodox─â rom├ón─â a SibiuluiÔÇŁ.

Rumân dex online | sinonim

Rumân definitie

Intrare: Rumân
Rumân
Rumîn
Intrare: român (s.m.)
român 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin
rumân admite vocativul substantiv masculin