RUJÍȚĂ, rujițe, s. f. (Bot.; Transilv.) Rujuliță. Un copilaș frumos ca o rujiță. RETEGANUL, P. III 59. Nu te-am rupt, rujiță, eu, Ci te-a rupt mîndra Mărie, Să te pună-n pălărie. HODOȘ, P. P. 100.

RUJÍȚĂ, rujițe, s. f. (Bot., reg.) Rujuliță. – Din rujă + suf. -iță.

RUJÍȚĂ s. v. măceș, trandafir sălbatic.

rujíță, rujíțe, s.f. (pop.) 1. măceș. 2. crăițe. 3. coroană pusă pe capul miresei.

rujiță s. v. MĂCEȘ. TRANDAFIR SĂLBATIC.