rujare definitie

2 intrări

12 definiții pentru rujare

RUJÁ, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj (1) pe buze. – Din ruj.
RUJÁRE, rujări, s. f. Operație de nivelare a grânelor încărcate în vrac, în vederea umplerii golurilor astfel încât capacitatea magaziei să fie folosită la maximum și încărcătura să nu se poată deplasa în cursul navigației. – Et. nec.
RUJÁ, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj pe buze. – Din ruj.
RUJÁRE, rujări, s. f. Operație de nivelare a grânelor încărcate în vrac, în vederea umplerii golurilor astfel încât capacitatea magaziei să fie folosită la maximum și încărcătura să nu se poată deplasa în cursul navigației. – Et. nec.
RUJÁ, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj pe buze sau pe față.
rujá (a ~) vb., ind. prez. 3 rujeáză
rujáre s. f., g.-d. art. rujắrii; pl. rujắri
rujá vb., ind. prez. 1 sg. rujéz, 3 sg. și pl. rujeáză
rujáre s. f., g.-d. art. rujării; pl. rujări
RUJÁ vb. I. refl. A-și da cu ruj (pe buze, pe față). [< ruj].
RUJÁ vb. refl. a-și da cu ruj (pe buze). (< ruj)
A RUJÁ ~éz tranz. (buzele) A da cu ruj. /Din ruj

rujare dex

Intrare: ruja
ruja verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: rujare
rujare substantiv feminin