ruinător definitie

11 definiții pentru ruinător

RUINĂTÓR, -OÁRE, ruinători, -oare, adj. Care ruinează; distrugător. [Pr.: ru-i-] – Ruina + suf. -ător.
RUINĂTÓR, -OÁRE, ruinători, -oare, adj. Care ruinează; distrugător. [Pr.: ru-i-] – Ruina + suf. -ător.
RUINĂTÓR, -OÁRE, ruinători, -oare, adj. Care ruinează; distrugător. Ei începură a stoarce munca locuitorilor în modul cel mai ruinător, apăsîndu-i în tot felul. GANE, N. I 57.
ruinătór (ru-i-) adj. m., pl. ruinătóri; f. sg. și pl. ruinătoáre
ruinătór adj. m. (sil. ru-i-), pl. ruinătóri; f. sg. și pl. ruinătoáre
RUINĂTÓR adj. v. distrugător.
RUINĂTÓR, -OÁRE adj. Care ruinează; distrugător. [< ruina + -tor].
RUINĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care ruinează. / a ruina + suf. ~ător
ruinător a. care poate cauza ruina: întreprindere ruinătoare.
*ruinătór, -oáre adj. (d. ruinez). Care cauzează ruină pin prea marĭ cheltuelĭ: întreprindere ruinătoare.
RUINĂTOR adj. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, (rar) prăpăditor, (înv. și pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea ~ a vîntului.)

ruinător dex

Intrare: ruinător
ruinător adjectiv
  • silabisire: ru-i-