ruin definitie

10 definiții pentru ruin

RÚIN s. m. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri, cu frunze opuse, lucioase și cu flori liliachii, roșietice sau albe, dispuse în capitule sferice la vârful lujerilor (Succisa pratensis). – Cf. sb. rujan.
RÚIN s. m. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri, cu frunze opuse, lucioase și cu flori liliachii, roșietice sau albe, dispuse în capitule sferice la vârful lujerilor (Succisa pratensis). – Cf. scr. rujan.
RUÍN s. n. Plantă erbacee înaltă, cu tulpina acoperită cu peri, cu flori albastre, dispuse în capitule sferice, la vîrful lujerilor; crește prin fînețele umede din regiunile muntoase (Scabiosa succisa).
rúin (plantă) s. m.
ruín s. m., pl. ruíni
RUÍN s. (BOT.; Succisa pratensis) (reg.) călugărișoară, șopârlaiță, floarea-văduvelor, mușcatul-dracului.
ruin m. Bot. mușcatu-dracului. [Origină necunoscută].
rúĭen și rúin m. (bg. roen și ruen, curgător, saŭ sîrb. rujan, roș îmchis și năhutiŭ). O plantă cu maĭ multe varietățĭ: una care crește pin fînețe, tufișurĭ și pădurĭ umede la munte (succisa praténsis orĭ scabiósa succisa), altele care cresc pin pășunile petroase, tot la munte și numite și mușcatu draculuĭ (una scabiósa columbária, alta scabiósa lúcida). Adj. Munt. Fîn ruin, un fel de fîn cam umed.
RUIN s. (BOT.; Succisa pratensis) (reg.) călugărișoară, șopîrlaiță, floarea-văduvelor, mușcatul- dracului.
SUCCISA Wallr., SUCCISA, RUIN, fam. Dipsacaceae. Gen care are o singură specie: Succisa pratensis Moench (syn. Scabiosa succisa L.). Originară din Asia, Europa, nordul Africii. Înflorește vara-toamna. Flori liliachii-roșietice, rar albe, așezate în capitule sferice, solitare terminale pe ramuri, caliciul extern cu 4 lobi verzi, setoși și 8 coaste, cel intern plan cu vîrf întreg sau setat. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt. Tulpină pînă la 50 cm înălțime cu peri rigizi, frunze ovat-alungit-eliptice, îngustate în pețiol sau alungit-eliptice. lanceolate.

ruin dex