7 definiții pentru ruginitură
RUGINITÚRĂ, ruginituri,
s. f. Obiect ruginit;
p. ext. lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină (
I 2). –
Rugini +
suf. -tură.
RUGINITÚRĂ, ruginituri,
s. f. Obiect ruginit;
p. ext. lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină (
I 2). –
Rugini +
suf. -tură.
RUGINITÚRĂ, ruginituri,
s. f. Obiect ruginit;
p. ext. lucru vechi, stricat, lipsit de valoare, nefolositor. O ruginitură de decorație. La TDRG. – Variantă:
ruginătúră (C. PETRESCU, R. DR. 24)
s. f. ruginitúră s. f.,
g.-d. art. ruginitúrii;
pl. ruginitúri
ruginitúră s. f., g.-d. art. ruginitúrii; pl. ruginitúri RUGINITÚRĂ s. v. vechitură. RUGINITURĂ s. rablă, rugină, vechitură, (reg.) răbăgie, roajbă. (O ~ de pușcă.) Ruginitură dex online | sinonim
Ruginitură definitie
Intrare: ruginitură
ruginitură substantiv feminin