Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru ruginire

RUGIN├Ź, ruginesc, vb. IV. 1. Intranz. A se acoperi cu rugin─â (I 1), a se umple de rugin─â, a prinde rugin─â. 2. Intranz. Fig. (Despre frunze, plante etc.) A c─âp─âta o culoare galben-ro╚Öiatic─â asem─ân─âtoare cu a ruginii. 3. Refl. Fig. A deveni perimat, dep─â╚Öit, a se ├«nvechi, a nu mai fi actual. ÔÇô Din rugin─â.
RUGIN├ŹRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini. ÔÇô V. rugini.
RUGIN├Ź, ruginesc, vb. IV. 1. Intranz. A se acoperi cu rugin─â (I 1), a se umple de rugin─â, a prinde rugin─â. 2. Intranz. Fig. (Despre frunze, plante etc.) A c─âp─âta o culoare galben-ro╚Öiatic─â asem─ân─âtoare cu a ruginii. 3. Refl. Fig. A deveni perimat, dep─â╚Öit, a se ├«nvechi, a nu mai fi actual. ÔÇô Din rugin─â.
RUGIN├ŹRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini. ÔÇô V. rugini.
RUGIN├Ź, ruginesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre fier ╚Öi obiecte de fier) A prinde rugin─â. Un ad─âpost de stuf ├«n care rugineau trei sem─ân─âtori. GALAN, B. I 52. Pu╚Öculi╚Ťa-mi rugine╚Öte, ╚Üinta-n ghioag─â se toce╚Öte. ALECSANDRI, P. I 59. Coasa-n cui a ruginit ╚śi eu, maic─â, n-am venit. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 197. 2. Intranz. Fig. (Despre frunze, c├«mp etc.). A c─âp─âta culoarea galben-ro╚Öiatic─â a ruginii. Acest m─âre╚Ť ╚Öi molcom apus de soare, ├«ntins ca o coad─â de p─âun peste p─âdurile care ├«ncepeau s─â rugineasc─â. CAMIL PETRESCU, O. I 28. Era toamn─â. Codrul de fagi ├«ncepuse a rugini. VLAHU╚Ü─é, O. A. 503. 3. Refl. Fig. A se ├«nvechi, a nu mai corespunde, a nu mai fi actual. A lumii temelie se mi╚Öc─â, se cl─âte╚Öte, Vechile-i institu╚Ťii se ╚Öterg, s-au ruginit. ALEXANDRESCU, M. 5.
RUGIN├ŹRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini. (Fig.) Pe la ruginirea amurgului, regimentul se opri ├«n bivuac ├«ntr-o p─âdurice. CAMILAR, N. I 156.
rugin├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. rugin├ęsc, imperf. 3 sg. rugine├í; conj. prez. 3 s─â rugine├ísc─â
rugin├şre s. f., g.-d. art. rugin├şrii; pl. rugin├şri
rugin├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. rugin├ęsc, imperf. 3 sg. rugine├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. rugine├ísc─â
rugin├şre s. f., g.-d. art. rugin├şrii; pl. rugin├şri
RUGIN├Ź vb. v. oxida.
RUGIN├ŹRE s. v. oxidare.
A RUGIN├Ź ~├ę╚Öte 1. intranz. 1) (despre obiecte de metal) A se acoperi cu rugin─â; a se oxida. 2) (despre plante) A fi atacat de rugin─â. 3) fig. (despre vegeta╚Ťia de toamn─â) A c─âp─âta o culoare asem─ân─âtoare cu cea a ruginii; a deveni brun-ro╚Öcat. 2. tranz. A face s─â se acopere cu rugin─â; a oxida. Umezeala ~e╚Öte metalele. /Din rugin─â
A SE RUGIN├Ź se ~├ę╚Öte intranz. pop. (despre concep╚Ťii, idei etc.) A nu mai fi actual; a se perima. /Din rugin─â
rugin├Č v. 1. a face s─â prinz─â rugin─â: umezeala rugine╚Öte fierul; 2. fig. a se altera din lips─â de exerci╚Ťiu: vechile institu╚Ťii se ╚Öterg, sÔÇÖau ruginit GR. AL.
rugin├ęsc v. intr. (d. rugin─â). Prind rugin─â: feru rugine╚Öte ├«n ap─â. V. tr. Fac s─â rugineasc─â: apa rugine╚Öte feru. V. refl. Cu╚Ťitu sÔÇÖa ruginit.
RUGINI vb. (CHIM.) a (se) oxida, (pop.) a (se) cocli. (Un metal care s-a ~.)
RUGINIRE s. (CHIM.) oxidare, oxida╚Ťie, (pop.) coclire. (~ unui metal.)
a-i rugini (cuiva) arm─âtura expr. (er. ÔÇô d. b─ârba╚Ťi) a-╚Öi pierde virilitatea, a r─âm├óne impotent.

Ruginire dex online | sinonim

Ruginire definitie

Intrare: rugini
rugini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ruginire
ruginire substantiv feminin