rugăminte definitie

13 definiții pentru rugăminte

RUGĂMÍNTE, rugăminți, s. f. Cerere (stăruitoare) adresată cuiva pentru a obține ceva; rugare, rugă (1). – Ruga + suf. -ământ.
RUGĂMÍNTE, rugăminți, s. f. Cerere (stăruitoare) adresată cuiva pentru a obține ceva; rugare, rugă (1). – Ruga + suf. -ământ.
RUGĂMÍNTE, rugăminți, s. f. Cerere adresată cuiva (în mod stăruitor). Stăruiește pe lîngă dînsul cu rugăminte că ai să-l îndupleci. CREANGĂ, P. 191. – Pl. și: rugăminte (ODOBESCU, S. I 87).
rugămínte s. f., g.-d. art. rugămínții; pl. rugămínți
rugămínte s. f., g.-d. art. rugămínții; pl. rugămínți
RUGĂMÍNTE s. 1. rugă, rugăciune, (pop.) rugare, (înv.) regea, regealâc. (Vreau să-ți fac o ~.) 2. cerere, doleanță, solicitare, (înv.) regea, regealâc. (O ~ arzătoare.) 3. v. cerere.
RUGĂMÍNTE s. v. închinare, închinăciune, rugă, rugăciune.
RUGĂMÍNTE ~ți f. Cerere politicoasă (adresată unei persoane) de a face un serviciu sau de a îndeplini o dorință. O ~ arzătoare. [G.-D. rugăminții] /rugă + suf. ~ăminte
rugăminte f. rugăciune stăruitoare către cineva. [Lat. ROGAMENTA].
rugămínte f., pl. țĭ (pl. d. inuzatu rugămînt, lat. rogamentum). Cerere umilită saŭ politicoasă adresată cuĭva. V. rugare.
rugăminte s. v. ÎNCHINARE. ÎNCHINĂCIUNE. RUGĂ. RUGĂCIUNE.
RUGĂMINTE s. 1. rugă, rugăciune, (pop.) rugare, (înv.) regea, regealîc. (Vreau să-ți fac o ~.) 2. cerere, doleanță, solicitare, (înv.) regea, regealîc. (O ~ arzătoare.) 3. apel, cerere. (A ascultat ~ lui.)
NEC TEMPORA PERDE PRECANTO (lat.) nu-ți pierde vremea cu rugăminți – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, XI, 286. Cu aceste cuvinte, regele trac Ceyx oferă ospitalitatea sa eroului Peleu, în virtutea descendenței sale divine și a faimei sale. Mod de a-ți oferi serviciile cu bunăvoință.

rugăminte dex

Intrare: rugăminte
rugăminte substantiv feminin