Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru rug─âciune

RUG─éCI├ÜNE, rug─âciuni, s. f. ├Äncercare personal─â de a intra ├«n contact direct cu divinitatea; cerere, mul╚Ťumire sau laud─â adresat─â de credincio╚Öi divinit─â╚Ťii; rug─â (2). ÔÖŽ (Rar) Rug─âminte, insisten╚Ť─â, rug─â (1). ÔÇô Lat. rogatio, -onis.
RUG─éCI├ÜNE, rug─âciuni, s. f. Cerere, mul╚Ťumire sau laud─â adresat─â de credincio╚Öi divinit─â╚Ťii; rug─â (2). ÔÖŽ (Rar) Rug─âminte, insisten╚Ť─â, rug─â (1). ÔÇô Lat. rogatio, -onis.
RUG─éCI├ÜNE, rug─âciuni, s. f. 1. Cerere (mul╚Ťumire sau laud─â) adresat─â de credincio╚Öi divinit─â╚Ťii (oral sau ├«n minte, liber sau dup─â text). Se s─âv├«r╚Öesc rug─âciunile ╚Öi praznicul acesta, spre a cere milostivire de la dumnezeu. SADOVEANU, E. 96. F─âcur─â rug─âciune mare c─âtre Mahomet al lor. ISPIRESCU, M. V. 32. ├Änduplecat─â de rug─âciunile ├«mp─âr─âtesei ├«ngenuncheate, pleoapele icoanei reci se umezir─â. EMINESCU, N. 4. ÔŚŐ (Poetic) Valea larg─â se umplu, p├«n─â la marginile de deasupra ale mun╚Ťilor s─âi, de glasul sf├«nt al rug─âciunii ╚Öi al p─âcii. HOGA╚ś, M. N. 133. Stelele albe sunau ├«n aeriane coarde rug─âciunea universului. EMINESCU, N. 67. ÔŚŐ Expr. A fi ├«n rug─âciune = a se ruga, a se ├«nchina. ╚śtefan al Moldovei, Daniel ├«i spune, S─â a╚Ötepte-afar─â! S├«nt ├«n rug─âciune. BOLINTINEANU, O. 58. 2. (Rar) Rug─âminte insistent─â. Toate rug─âciunile celor trei femei... n-au fost ├«n stare s─â-i potoleasc─â dorul p─ârin╚Ťilor. ISPIRESCU, L. 9.
rug─âci├║ne s. f., g.-d. art. rug─âci├║nii; pl. rug─âci├║ni
rug─âci├║ne s. f., g.-d. art. rug─âci├║nii; pl. rug─âci├║ni
RUGĂCIÚNE s. 1. (BIS.) închinare, închinăciune, rugă, (înv. și reg.) ocinaș, (înv.) molitvă, rugare, rugăminte. (Mergea zilnic la ~.) 2. v. rugăminte.
RUGĂCIÚNE ~i f. Adresare a credincioșilor către Dumnezeu, Maica Domnului etc. Mergea zilnic la ~. /<lat. rogatio, ~onis
rug─âciune f. 1. cerere f─âcut─â cu umilin╚Ť─â; 2. implorarea gra╚Ťiei divine. [Lat. ROGATIONEM].
rug─âc─ş├║ne f. (lat. rogatio, -├│nis, pv. roazo, vfr. rouvaison. V. de- ╚Öi pro-roga╚Ťiune). Cerere umilit─â c─âtre Dumneze┼ş.
RUG─éCIUNE s. 1. (BIS.) ├«nchinare, ├«nchin─âciune, rug─â, (├«nv. ╚Öi reg.) ocina╚Ö, (├«nv.) molitv─â, rugare, rug─âminte. (Mergea zilnic la ~.) 2. rug─â, rug─âminte, (pop.) rugare, (├«nv.) regea, regeal├«c. (Vreau s─â-╚Ťi fac o ~.)
rug─âci├║ne, rug─âciuni s. f. 1. Cerere, mul╚Ťumire sau laud─â adresat─â de credincio╚Öi lui Dumnezeu (oral sau ├«n g├ónd), simbol al m─ârturisirii de credin╚Ť─â, de iubire, de n─âdejde ╚Öi de dependen╚Ť─â c─âtre Dumnezeu. ÔŚŐ Rug─âciunea domneasc─â = rug─â, ├«nchinare; molitv─â; (├«nv.) ocina╚Ö, molenie; ÔÇ×Tat─âl nostru...ÔÇŁ (Mat. 6, 9-13), cea mai cuprinz─âtoare rug─âciune. Este ├«nso╚Ťit─â de acte ╚Öi forme externe; ├«nsemnarea cu sf├ónta cruce, ├«ngenunchere, m─ât─ânii, prosternare etc. ÔŚŐ Rug─âciunea lui Manase v. Manase. ÔŚŐ Loc. vb. A face (sau, ├«nv., a aduce) rug─âciune (sau rug─âciuni) sau a-╚Öi face rug─âciunea, a fi ├«n (sau a sta la) rug─âciune = a se ruga, a se ├«nchina. 2. (Rar) Rug─âminte. ÔÇô Din lat. rogatio, -onis.

Rug─âciune dex online | sinonim

Rug─âciune definitie

Intrare: rug─âciune
rug─âciune substantiv feminin