ruf definitie

9 definiții pentru ruf

RUF, rufuri, s. n. Construcție deasupra punții superioare a unei nave, extinsă numai pe o porțiune a ei, în care sunt amenajate, de obicei, locuințele echipajului. – Din fr. rouf.
RUF, rufuri, s. n. Construcție deasupra punții superioare a unei nave, extinsă numai pe o porțiune a ei, în care sunt amenajate, de obicei, locuințele echipajului. – Din fr. rouf.
ruf s. n., pl. rúfuri
ruf s. n., pl. rúfuri
RUF s.n. Totalitatea suprastructurilor din centrul navei și de pe puntea superioară. [< fr. rouf, cf. engl. roof – acoperiș].
RUF s. n. suprastructură care ocupă o parte din lățimea unei nave și unde sunt amenajate încăperi pentru echipaj și pentru navigație. ◊ punte care ocupă parțial lățimea navei. (< fr. rouf, engl. roof)
ruf, s.n. – v. rif („unitate de măsură pentru lungime”).
ruf, (rif), s.n. – Unitate de măsură pentru lungimi: „Un meter are un ruf si giumătate” (Papahagi 1925). – Din tc. rif, irif, magh. röf, réf (MDA).
Ruf, sfânt creștin, episcop al Tebei, fiul lui Simon Cireneanul, numit în evanghelii „ales al Domnului”. Face parte din cei 70 de apostoli, ajungând episcop de Teba. Bis. îl sărbătorește la 8 aprilie și la 4 ianuarie, la soborul celor 70 de apostoli.

ruf dex

Intrare: ruf
ruf substantiv neutru