rudire definitie

2 intrări

19 definiții pentru rudire

RUDÍ, rudesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se înrudi. – Din rudă1.
RUDÍRE, rudiri, s. f. (Înv.) Înrudire. – V. rudi.
RUDÍ, rudesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se înrudi. – Din rudă1.
RUDÍRE, rudiri, s. f. (Înv.) Înrudire. – V. rudi.
ÎNRUDÍ, înrudesc, vb. IV. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») 1. A fi rudă cu cineva. 2. Fig. A avea caractere esențiale comune cu cineva. – Variantă: (învechit) rudí (GHICA, S. 267, ȘEZ. I 150, PANN, P. V. I 80) vb. IV.
ÎNRUDÍRE, înrudiri, s. f. Faptul de a se înrudi. 1. Legătură de rudenie. Din inima lor nu s-a șters purtarea necuviincioasă a spînului, cu toate îndreptările și înrudirea lui. CREANGĂ, P. 209. O înrudire cu cel întîi ministru... nu putea fi decît protivnică liniștei pre care el atît o dorea. NEGRUZZI, S. II 152. ◊ (Cu sens colectiv) Elisabeta totdeauna găsea un sprijin în numeroasa ei înrudire leșască. SADOVEANU, O. VII 97. 2. Fig. Asemănare, afinitate. Cine nu se lasă înșelat de deosebirea de medii nu poate să nu observe înrudirea artei lui Creangă cu aceea a lui Caragiale. CĂLINESCU, I. C. 296. Realismul teatrului lui Shakespeare are profunde înrudiri cu ceea ce vrea să realizeze teatrul sovietic. SAHIA, U. R. S. S. 148. – Variantă: (învechit) rudíre (RUSSO, O. A. 25) s. f.
RUDÍ vb. IV v. înrudi.
RUDÍRE s. f. v. înrudire.
!rudí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rudéște, imperf. 3 sg. se rudeá; conj. prez. 3 să se rudeáscă
rudíre (înv.) s. f., g.-d. art. rudírii; pl. rudíri
rudí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rudésc, imperf. 3 sg. rudeá; conj. prez. 3 sg. și pl. rudeáscă
rudíre s. f., g.-d. m. rudírii; pl. rudíri
RUDÍ vb. v. înrudi.
RUDÍRE s. v. înrudire.
rudì v. a se înrudi: se rudia cu maică-mi răposata AL.
înrudésc și rudésc v. tr. (d. rudă 1). Fac rudă. V. refl. Mă fac rudă, mă încuscresc. Îs rudă: familiile noastre se înrudesc. Fig. Aceste cuvinte se înrudesc. V. cumetresc.
rudésc, V. înrudesc.
rudi vb. v. ÎNRUDI.
rudire s. v. ÎNRUDIRE.

rudire dex

Intrare: rudi
rudi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: rudire
rudire substantiv feminin