Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru rudire

RUD├Ź, rudesc, vb. IV. Refl. (├Änv.) A se ├«nrudi. ÔÇô Din rud─â1.
RUD├ŹRE, rudiri, s. f. (├Änv.) ├Änrudire. ÔÇô V. rudi.
RUD├Ź, rudesc, vb. IV. Refl. (├Änv.) A se ├«nrudi. ÔÇô Din rud─â1.
RUD├ŹRE, rudiri, s. f. (├Änv.) ├Änrudire. ÔÇô V. rudi.
├ÄNRUD├Ź, ├«nrudesc, vb. IV. Refl. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źcu┬╗) 1. A fi rud─â cu cineva. 2. Fig. A avea caractere esen╚Ťiale comune cu cineva. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) rud├ş (GHICA, S. 267, ╚śEZ. I 150, PANN, P. V. I 80) vb. IV.
├ÄNRUD├ŹRE, ├«nrudiri, s. f. Faptul de a se ├«nrudi. 1. Leg─âtur─â de rudenie. Din inima lor nu s-a ╚Öters purtarea necuviincioas─â a sp├«nului, cu toate ├«ndrept─ârile ╚Öi ├«nrudirea lui. CREANG─é, P. 209. O ├«nrudire cu cel ├«nt├«i ministru... nu putea fi dec├«t protivnic─â lini╚Ötei pre care el at├«t o dorea. NEGRUZZI, S. II 152. ÔŚŐ (Cu sens colectiv) Elisabeta totdeauna g─âsea un sprijin ├«n numeroasa ei ├«nrudire le╚Öasc─â. SADOVEANU, O. VII 97. 2. Fig. Asem─ânare, afinitate. Cine nu se las─â ├«n╚Öelat de deosebirea de medii nu poate s─â nu observe ├«nrudirea artei lui Creang─â cu aceea a lui Caragiale. C─éLINESCU, I. C. 296. Realismul teatrului lui Shakespeare are profunde ├«nrudiri cu ceea ce vrea s─â realizeze teatrul sovietic. SAHIA, U. R. S. S. 148. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) rud├şre (RUSSO, O. A. 25) s. f.
RUD├Ź vb. IV v. ├«nrudi.
RUD├ŹRE s. f. v. ├«nrudire.
!rud├ş (a se ~) (├«nv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rud├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se rude├í; conj. prez. 3 s─â se rude├ísc─â
rud├şre (├«nv.) s. f., g.-d. art. rud├şrii; pl. rud├şri
rud├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. rud├ęsc, imperf. 3 sg. rude├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. rude├ísc─â
rud├şre s. f., g.-d. m. rud├şrii; pl. rud├şri
RUD├Ź vb. v. ├«nrudi.
RUD├ŹRE s. v. ├«nrudire.
rud├Č v. a se ├«nrudi: se rudia cu maic─â-mi r─âposata AL.
├«nrud├ęsc ╚Öi rud├ęsc v. tr. (d. rud─â 1). Fac rud─â. V. refl. M─â fac rud─â, m─â ├«ncuscresc. ├Äs rud─â: familiile noastre se ├«nrudesc. Fig. Aceste cuvinte se ├«nrudesc. V. cumetresc.
rud├ęsc, V. ├«nrudesc.
rudi vb. v. ÎNRUDI.
rudire s. v. ÎNRUDIRE.

Rudire dex online | sinonim

Rudire definitie

Intrare: rudi
rudi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: rudire
rudire substantiv feminin