RUDIȘOÁRĂ, rudișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui rudă1. – Rudă1 + suf. -ișoară.

RUDIȘOÁRĂ, rudișoare, s. f. Diminutiv al lui rudă1. – Rudă1 + suf. -ișoară.

RUDIȘOÁRĂ, rudișoare, s. f. Diminutiv al lui rudă1. Sînteți două rudișoare C-ați uscat rufe la un soare. PANN, P. V. II 107.

rudișoáră (rar) s. f., g.-d. art. rudișoárei; pl. rudișoáre

rudișoáră s. f., g.-d. art. rudișoárei; pl. rudișoáre