12 definiții pentru rudi C8 99oar C4 83
RUDÍ, rudesc,
vb. IV.
Refl. (
Înv.) A se înrudi. – Din
rudă1. RUDÍ, rudesc,
vb. IV.
Refl. (
Înv.) A se înrudi. – Din
rudă1. ÎNRUDÍ, înrudesc,
vb. IV.
Refl. (Urmat de determinări introduse prin
prep. «cu»)
1. A fi rudă cu cineva.
2. Fig. A avea caractere esențiale comune cu cineva. – Variantă: (învechit)
rudí (GHICA, S. 267, ȘEZ. I 150, PANN, P. V. I 80)
vb. IV.
!rudí (a se ~) (
înv.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se rudéște,
imperf. 3
sg. se rudeá;
conj. prez. 3 să se rudeáscă
rudí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rudésc, imperf. 3 sg. rudeá; conj. prez. 3 sg. și pl. rudeáscă rudì v. a se înrudi: se rudia cu maică-mi răposata AL.
înrudésc și
rudésc v. tr. (d. rudă 1). Fac rudă. V. refl. Mă fac rudă, mă încuscresc. Îs rudă: familiile noastre se înrudesc. Fig. Aceste cuvinte se înrudesc. V.
cumetresc. rudí, rudesc, vb. tranz. – (reg.) A sprijini fasolea cu rude (Apșa de Jos). – Din rudă „par”. Rudi C8 99oar C4 83 dex online | sinonim
Rudi C8 99oar C4 83 definitie