Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru rudi

RUD├Ź, rudesc, vb. IV. Refl. (├Änv.) A se ├«nrudi. ÔÇô Din rud─â1.
RUD├Ź, rudesc, vb. IV. Refl. (├Änv.) A se ├«nrudi. ÔÇô Din rud─â1.
├ÄNRUD├Ź, ├«nrudesc, vb. IV. Refl. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źcu┬╗) 1. A fi rud─â cu cineva. 2. Fig. A avea caractere esen╚Ťiale comune cu cineva. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) rud├ş (GHICA, S. 267, ╚śEZ. I 150, PANN, P. V. I 80) vb. IV.
RUD├Ź vb. IV v. ├«nrudi.
!rud├ş (a se ~) (├«nv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rud├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se rude├í; conj. prez. 3 s─â se rude├ísc─â
rud├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. rud├ęsc, imperf. 3 sg. rude├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. rude├ísc─â
RUD├Ź vb. v. ├«nrudi.
rud├Č v. a se ├«nrudi: se rudia cu maic─â-mi r─âposata AL.
├«nrud├ęsc ╚Öi rud├ęsc v. tr. (d. rud─â 1). Fac rud─â. V. refl. M─â fac rud─â, m─â ├«ncuscresc. ├Äs rud─â: familiile noastre se ├«nrudesc. Fig. Aceste cuvinte se ├«nrudesc. V. cumetresc.
rud├ęsc, V. ├«nrudesc.
rudi vb. v. ÎNRUDI.
rud├ş, rudesc, vb. tranz. ÔÇô (reg.) A sprijini fasolea cu rude (Ap╚Öa de Jos). ÔÇô Din rud─â ÔÇ×parÔÇŁ.

Rudi dex online | sinonim

Rudi definitie

Intrare: rudi
rudi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: rudi
rudi