rubricatură definitie

4 definiții pentru rubricatură

rubricatúră (ru-bri-) s. f., g.-d. art. rubricatúrii
rubricatúră s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. rubricatúrii
RUBRICATÚRĂ s.f. Împărțirea unui registru, a unui formular etc. în rubrici; liniatură. [< germ. Rubrikatur].
RUBRICATÚRĂ s. f. împărțire a unui registru, formular etc. în rubrici; liniatură. (< germ. Rubricatur)

rubricatură dex

Intrare: rubricatură
rubricatură substantiv feminin
  • silabisire: -bri-