rubiniu definitie

11 definiții pentru rubiniu

RUBINÍU, -ÍE, rubinii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea rubinului; roșu-închis; rubinos. 2. S. n. Vin roșu de culoarea rubinului. – Rubin + suf. -iu.
RUBINÍU, -ÍE, rubinii, adj. De culoarea rubinului; roșu-închis; rubinos. ♦ (Substantivat, n.) Vin roșu de culoarea rubinului. – Rubin + suf. -iu.
RUBINÍU, -ÍE, rubinii, adj. De culoarea rubinului; roșu-închis. Puse jos paharul cu pelin rubiniu și începu să se bîlbîie. CAMIL PETRESCU, O. II 57. ◊ (Substantivat, n.) Ferestrele, deschise spre tuspatru zările pămîntului, ardeau în rubiniul amurgurilor. CAMILAR, N. I 115.
rubiníu1 adj. m., f. rubiníe; pl. m. și f. rubiníi
*rubiníu2 s. n., art. rubiníul
rubiníu adj. m., f. rubiníe; pl. m. și f. rubiníi
RUBINÍU adj. (înv.) rubinos. (Vin ~.)
RUBINÍU, -ÍE adj. De culoarea rubinului; roșu-închis. [Pron. -niu. / < rubin + -iu].
RUBINÍU ~e (~i) și substantival Care este de culoarea rubinului; roșu-închis; vișiniu; purpuriu. /rubin + suf. ~iu
*rubiníŭ, -íe adj. (d. rubin). De coloarea rubinuluĭ: vin rubiniŭ.
RUBINIU adj. (înv.) rubinos. (Vin ~.)

rubiniu dex

Intrare: rubiniu
rubiniu adjectiv