rubicond definitie

12 definiții pentru rubicond

RUBICÓND, -Ă, rubiconzi, -de, adj. (Despre fața oamenilor) Roșu, rumen, aprins, îmbujorat. – Din fr. rubicond.
RUBICÓND, -Ă, rubiconzi, -de, adj. (Rar; despre fața oamenilor) Roșu, rumen, aprins, îmbujorat. – Din fr. rubicond.
RUBICÓND, -Ă, rubiconzi, -de, adj. (Rar) Roșu, rumen. Își ștergea ochelarii privind, ca prin ceață, figura rubicondă a lui Fernando. EFTIMIU, N. 15.
rubicónd adj. m., pl. rubicónzi; f. rubicóndă, pl. rubicónde
rubicónd adj. m., pl. rubicónzi; f. sg. rubicóndă, pl. rubicónde
RUBICÓND adj. pletoric.
RUBICÓND adj. v. îmbujorat, împurpurat, înroșit, roșu, rumen, rumenit.
RUBICÓND, -Ă adj. (Despre fața oamenilor) Roșu, îmbujorat, rumen. [< fr. rubicond, it. rubicondo, cf. lat. rubicundus].
RUBICÓND, -Ă adj. (despre fața oamenilor) roșu, rumen. (< fr. rubicond, lat. rubicundus)
RUBICÓND ~dă (~zi, ~de) rar Care este rumen sau îmbujorat la față. /<fr. rubicond, lat. rubicondus
rubicond adj. v. ÎMBUJORAT. ÎMPURPURAT. ÎNROȘIT. ROȘU. RUMEN. RUMENIT.
RUBICOND adj. (MED.) pletoric, roșu, sanguin. (Față ~.)

rubicond dex

Intrare: rubicond
rubicond adjectiv