RUBIÁ, rubiele, s. f. Numele unei monede turcești de aur, emisă spre sfârșitul Evului Mediu, care a circulat în Țările Române în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. rubya.

RÓIBĂ, roibe, s. f. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori albe-gălbui, a cărei rădăcină conține o materie colorantă roșie cu care se vopsesc fibrele textile (Rubia tinctorum). – Lat. robia.

RUBIÁ, rubiele, s. f. Numele unei monede turcești de aur, emisă spre sfârșitul evului mediu, care a circulat în țările române în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. rubya.

RUBIÁ, rubiele, s. f. (Învechit) Mică monedă turcească de aur. Descurca șirele de mărgăritare ca boabele de mei și salba de rubiele. MACEDONSKI, O. III 21. La capătul albiuței au găsit cîteva rubiele, puse de turci se vede. CREANGĂ, A. 21. Și știu turme de berbeci, Izvoare cu ape reci, Și neveste frumușele, Și desagi cu rubiele. ALECSANDRI, P. P. 156.

rubiá (-bia) s. f., art. rubiáua, g.-d. art. rubiélei; pl. rubiéle, art. rubiélele

róibă (plantă) s. f., g.-d. art. róibei; pl. róibe

rubiá s. f. (sil. -bia), art. rubiáua, g.-d. art. rubiélei; pl. rubiéle

RÓIBĂ s. (BOT.; Rubia tinctorum) garanță, otrățel, pațachină, (reg.) broci, faptnic, rumenele (pl.), buruiana-faptului.

RÓIBĂ s. v. rumeneală.

rubiá (rubiéle), s. f. – (Înv.) Monedă turcă, care valora un sfert de irmilic. – Mr. rubie. Tc. rubyié (Roesler 601; Șeineanu, II, 302), cf. bg., sb. rubija.

ROÍBĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu frunze lunguiețe, dispuse în jurul fiecărui nod, cu flori gălbui și cu frunze mici, cărnoase, a cărei rădăcină conține o substanță colorantă roșie, folosită în industria textilă; garanță. /<lat. robia

RUBIÁ ~éle f. înv. Monedă turcească de aur cu circulație și în țările române. /<turc. rubiyye

rubià f. od. monedă de aur turcească în valoare de 5 lei vechi (a patra parte dintr’un irmilic): cu rubiele arăpești, cu groșe lipovenești POP. [Turc. RUBIYÈ, lit. a patra parte].

rubiá f., pl. iele (turc. [d. ar.] rubiĭé, sfert. V. rupie). O veche monetă turcească de aur (un sfert de irmilic, adică 5 leĭ vechĭ, ĭar azĭ 25 de piaștri). – Și rubĭá, rubĭele și rubea, rubele.