Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru rubia

RUBI├ü, rubiele, s. f. Numele unei monede turce╚Öti de aur, emis─â spre sf├ór╚Öitul Evului Mediu, care a circulat ├«n ╚Ü─ârile Rom├óne ├«n prima jum─âtate a sec. XIX. ÔÇô Din tc. rubya.
R├ôIB─é, roibe, s. f. Plant─â erbacee cu frunze lanceolate ╚Öi cu flori albe-g─âlbui, a c─ârei r─âd─âcin─â con╚Ťine o materie colorant─â ro╚Öie cu care se vopsesc fibrele textile (Rubia tinctorum). ÔÇô Lat. robia.
RUBI├ü, rubiele, s. f. Numele unei monede turce╚Öti de aur, emis─â spre sf├ór╚Öitul evului mediu, care a circulat ├«n ╚Ť─ârile rom├óne ├«n prima jum─âtate a sec. XIX. ÔÇô Din tc. rubya.
RUBI├ü, rubiele, s. f. (├Änvechit) Mic─â moned─â turceasc─â de aur. Descurca ╚Öirele de m─ârg─âritare ca boabele de mei ╚Öi salba de rubiele. MACEDONSKI, O. III 21. La cap─âtul albiu╚Ťei au g─âsit c├«teva rubiele, puse de turci se vede. CREANG─é, A. 21. ╚śi ╚Ötiu turme de berbeci, Izvoare cu ape reci, ╚śi neveste frumu╚Öele, ╚śi desagi cu rubiele. ALECSANDRI, P. P. 156.
rubi├í (-bia) s. f., art. rubi├íua, g.-d. art. rubi├ęlei; pl. rubi├ęle, art. rubi├ęlele
r├│ib─â (plant─â) s. f., g.-d. art. r├│ibei; pl. r├│ibe
rubi├í s. f. (sil. -bia), art. rubi├íua, g.-d. art. rubi├ęlei; pl. rubi├ęle
R├ôIB─é s. (BOT.; Rubia tinctorum) garan╚Ť─â, otr─â╚Ťel, pa╚Ťachin─â, (reg.) broci, faptnic, rumenele (pl.), buruiana-faptului.
RÓIBĂ s. v. rumeneală.
rubi├í (rubi├ęle), s. f. ÔÇô (├Änv.) Moned─â turc─â, care valora un sfert de irmilic. ÔÇô Mr. rubie. Tc. rubyi├ę (Roesler 601; ╚śeineanu, II, 302), cf. bg., sb. rubija.
RO├ŹB─é ~e f. Plant─â erbacee cu tulpina ├«n patru muchii, cu frunze lunguie╚Ťe, dispuse ├«n jurul fiec─ârui nod, cu flori g─âlbui ╚Öi cu frunze mici, c─ârnoase, a c─ârei r─âd─âcin─â con╚Ťine o substan╚Ť─â colorant─â ro╚Öie, folosit─â ├«n industria textil─â; garan╚Ť─â. /<lat. robia
RUBI├ü ~├ęle f. ├«nv. Moned─â turceasc─â de aur cu circula╚Ťie ╚Öi ├«n ╚Ť─ârile rom├óne. /<turc. rubiyye
rubi├á f. od. moned─â de aur turceasc─â ├«n valoare de 5 lei vechi (a patra parte dintrÔÇÖun irmilic): cu rubiele ar─âpe╚Öti, cu gro╚Öe lipovene╚Öti POP. [Turc. RUBIY├ł, lit. a patra parte].
rubi├í f., pl. iele (turc. [d. ar.] rubi─ş├ę, sfert. V. rupie). O veche monet─â turceasc─â de aur (un sfert de irmilic, adic─â 5 le─ş vech─ş, ─şar az─ş 25 de pia╚Ötri). ÔÇô ╚śi rub─ş├í, rub─şele ╚Öi rubea, rubele.

Rubia dex online | sinonim

Rubia definitie

Intrare: rubia
rubia substantiv feminin
  • silabisire: -bia