RUBEDÉNIE, rubedenii, s. f. (Pop.) Rudă1. – Cf. rudenie.

RUBEDÉNIE, rubedenii, s. f. (Pop.) Rudă1. – Cf. rudenie.

RUBEDÉNIE, rubedenii, s. f. (Popular) Rudă (1); rudenie. Rubedenii printre atotputernicii zilei. C. PETRESCU, A. R. 17. Om să-i pui alăturea și să-l cauți în șapte sate, nu găsești unul mai bun decît pe Mihu, care nu-și mai știe rubedeniile și cuscrii și finii. SLAVICI, N. I 83. Aș! Abia ți-ai întins mîna, sare ivărul la ușă, E-un congres de rubedenii, vreun unchi, vreo mătușă... EMINESCU, O. I 155.

rubedénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. rubedénia (-ni-a), g.-d. art. rubedéniei; pl. rubedénii, art. rubedéniile (-ni-i-)

rubedénie s. f. (sil. -ni-e), art. rubedénia (sil. -ni-a), g.-d. art. rubedéniei; pl. rubedénii, art. rubedéniile (sil. -ni-i-)

RUBEDÉNIE s. v. rudă.

RUBEDÉNIE ~i f. fam. 1) v. RUDĂ. 2) v. RUDENIE. /Din rudenie

rebedenie f. fam. rudenie: rebedenie la rebedenie trage ca acul la magnet ISP. [Alterațiune din rudenie sub o influență necunoscută].

rubedenie f. fam. rudenie. [V. rebedenie].

rubedénie, V. rudenie.

rudénie f. (d. rudă și vsl. roždenie, naștere). Vechĭ. Neam, generațiune. Azĭ. Înrudire, alianță, legătura dintre rude. Rudă, neam, persoană înrudită: mĭ-a venit o rudenie, mĭ-aŭ venit rudeniile. – În Munt. și rubedénie (infl. de sîrb. rodbina), în Munt. vest și Olt. rebedénie, în Bz. și rumedénie. V. sumedenie.

RUBEDENIE s. neam, rudă, rudenie, (înv. și reg.) nemotenie, (reg.) nat, nemenie, nemet, nemușug, (Mold.) cimotie. (Are cîteva ~ii foarte apropiate.)

rudenie s. v. FAMILIE. GENERAȚIE. NEAM. POPOR. POPULAȚIE. SEMINȚIE. VIȚĂ.

RUDENIE s. 1. înrudire, (înv. și reg.) nemotenie, (reg.) nemușug. (Legături de ~.) 2. neam, rubedenie, rudă, (înv. și reg.) nemotenie, (reg.) nat, nemenie, nemet, nemușug, (Mold.) cimotie. (Are cîteva ~ foarte apropiate.)