rubarbă definitie

10 definiții pentru rubarbă

RUBÁRBĂ, rubarbe, s. f. (Bot.) Revent. – Din fr. rhubarbe.
RUBÁRBĂ, rubarbe, s. f. (Bot.) Revent. – Din fr. rhubarbe.
RUBÁRBĂ s. f. (Bot.) Revent.
rubárbă s. f., g.-d. art. rubárbei; pl. rubárbe
rubárbă s. f., g.-d. art. rubárbei; pl. rubárbe
RUBÁRBĂ s. v. revent.
RUBÁRBĂ s.f. Plantă erbacee vivace, cu rădăcini și tulpini laxative; revent. [Var. rabarbăr s.m. / < fr. rhubarbe, cf. germ. Rhabarber].
RUBÁRBĂ ~e f. Plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cu frunze mari și cu flori purpurii-închise, folosită în alimentație și în medicină; revent. /<fr. rhubarbe
*rubárbă f., pl. e (fr. rhubarbe, d. lat. rheubárbarum saŭ rhabárbarum, adică „rădăcină barbară”; it. rabárbaro). Barb. Revent.
RUBARBĂ s. (BOT.; Rheum officinale) revent, (Transilv.) rabarbură.

rubarbă dex

Intrare: rubarbă
rubarbă substantiv feminin