RUBÁI s. n. v. rubaiat.

RUBAIÁT, rubaiate, s. n. Catren persan care exprimă o idee mistică sau filozofică. [Pr.: -ba-iat. – Var.: rubái s. n.] – Din fr. rubáiyyat.

RUBÁI s. n. v. rubaiat.

RUBAIÁT, rubaiate, s. n. Catren persan care exprimă o idee mistică sau filozofică. [Pr.: -ba-iat. – Var.: rubái s. n.] – Din fr. rubáiyyat.

rubaiát (-ba-iat) s. n., pl. rubaiáte

rubaiát s. n. (sil. -ba-iat), pl. rubaiáte

RUBAIÁT s.n. Formă de poezie persană alcătuită din patru versuri, dintre care primul, al doilea și al patrulea rimează împreună. [Pron. -ba-iat. / < fr. rubayyat, cf. ar. rub – patru].

RUBAIÁT s. n. formă de poezie lirică persană din patru versuri, de obicei cu un număr liber de silabe și cu o succesiune diferită de rime. (< fr. rubaiyyat)

RUBAIÁT ~e n. (în Persia) Poezie lirică cu caracter filozofic meditativ. /<fr. rubăíyyăt

RUBÁI (La pl. rubaiate) (cuv. arab.) subst. Catren persan, cultivat îndeosebi de Rūdakῑ și de Omar Khayyam. În poezia română a fost ilustrat de Ion Pillat.