rușinos definitie

13 definiții pentru rușinos

RUȘINÓS, -OÁSĂ, rușinoși, -oase, adj. 1. Care se rușinează ușor; sfios, timid. 2. Care constituie o rușine, care aduce rușine; blamabil, reprobabil. – Rușine + suf. -os.
RUȘINÓS, -OÁSĂ, rușinoși, -oase, adj. 1. Care se rușinează ușor; sfios, timid. 2. Care constituie o rușine, care aduce rușine; blamabil, reprobabil. – Rușine + suf. -os.
RUȘINÓS, -OÁSĂ, rușinoși, -oase, adj. 1. (Despre persoane) Care se rușinează ușor; sfios, timid, pudic. Cînd au văzut că ești rușinos, [fetele] găseau o plăcere să-și facă semne și să te necăjească. PAS, Z. I 266. Eu îl vedeam cu coada ochiului; dar nu vream să le spui cucoanelor ca să nu le rușinez. Știi cum e Veta mea... rușinoasă. CARAGIALE, O. I 46. Și unde nu s-au adunat o mulțime de băieți și fete la școală, între care eram și eu, un băiet prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea. CREANGĂ, A. 2. ◊ Fig. De-a lungul drumului nu e casă, nici sat; la dreapta și la stînga se zăresc în depărtare cîteva colibe, rușinoase – s-ar crede – d-a se arăta. RUSSO, O. 144. ◊ (Adverbial) Ea-l asculta pe copilaș uimită și distrasă, Și rușinos și drăgălaș Mai nu vrea, mai se lasă. EMINESCU, O. I 175. 2. Care constituie o rușine, care aduce rușine, dezonorează; blamabil, reprobabil. Fuga-i rușinoasă, da-i sănătoasă! CREANGĂ, P. 23. ◊ (Adverbial) Să abuzeze de sentimentele femeii iubite pentru a dobîndi avantagii i se părea atît de rușinos, că se făcu deodată palid. REBREANU, R. I 22.
rușinós adj. m., pl. rușinóși; f. rușinoásă, pl. rușinoáse
rușinós adj. m., pl. rușinóși; f. sg. rușinoásă, pl. rușinoáse
RUȘINÓS adj. 1. v. timid. 2. v. decent. 3. v. ticălos. 4. v. condamnabil. 5. v. scandalos. 6. v. compromițător. 7. v. înjositor.
Rușinos ≠ dezghețat
RUȘINÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival 1) Care are rușine; care se rușinează; sfios; timid. * ~ ca o fată mare foarte rușinos. 2) Care aduce rușine; care rușinează. Faptă ~oasă. /rușine + suf. ~os
rușinos a. 1. care face rușine: fapte rușinoase; 2. plin de rușine, sfios: rușinos ca o fată mare.
rușinós, -oásă adj. (d. rușine). Care simte rușine: om rușinos. Care aduce rușine, dezonorant: fapte rușinoase.
RUȘINOS adj. 1. sfiicios, sfios, timid, (rar) sfielnic, (reg.) obraznic, obrăzat, pîșin, (înv.) sfieț. (Ce copil ~!) 2. decent, pudic, sfios. (Cu gesturi ~.) 3. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Trebuie condamnat pentru actul său ~.) 4. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, urît, vinovat, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocarnic, ocărîtor, rușinător. (O comportare ~.) 5. scandalos. (O atitudine ~.) 6. compromițător, degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, (livr.) difamant, (rar) degradator, (înv.) necinstitor, pierzător. (O faptă ~.) 7. degradant, dezonorant, înjositor, umilitor. (O situație ~.)
HONESTA MORS TURPI VITA POTIOR (lat.) o moarte demnă este de preferat unei vieți rușinoase – Tacit, „Agricola”, 33.
NATURALIA NON SUNT TURPIA (lat.) lucrurile firești nu sunt rușinoase – Principiu al Școlii cinice.

rușinos dex

Intrare: rușinos
rușinos adjectiv