RUȘÉȚ adj. v. arămiu, roșcat, roșcovan, roșiatic.

RUȘÉȚ, -EÁȚĂ, rușéți, -e, adj. 1. Roșcat. 2. Suriu. (din rus²; des folosit ca toponim)

roșeáță f., pl. ețĭ (d. roș). Coloarea roșie: roșeața unuĭ vin, unuĭ apus de soare, unuĭ nas bețiv, unuĭ obraz care simte rușine. Pelagră. – Vechĭ ruș-.

rușeálă, rușeață, V. roșea-.

rușéț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (d. roș orĭ d. rus 2). Vest. Rar. Roșcat (?): boŭ rușeț.

rușeț adj. v. ARĂMIU. ROȘCAT. ROȘCOVAN. ROȘIATIC.