RÓȘCĂ subst. (Rar) Persoană cu părul roșcat și obrajii roșcovani. – Roșu + suf. -că.

RÓȘCĂ subst. (Rar) Persoană cu părul roșcat și obrajii roșcovani. – Roșu + suf. -că.

roșcă m. cel cu părul roșu.

róșcă, s.f. – 1. Persoană cu păr roșu. 2. (reg.) Soi hibrid de viță-de-vie, cu struguri roșii. ♦ (onom.) Roșca, Rosca, Roșcăneanu, Roșka, nume de familie frecvent în localitățile de pe Valea Izei (962 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din roșu (< lat. roseus) + suf. -că (DEX, MDA).