roze definitie

27 definiții pentru roze

RÓZĂ, roze, s. f. 1. Trandafir. ◊ Expr. A sta pe roze = a se găsi într-o situație favorabilă. ♦ (Geol.) Roza fisurilor = reprezentare grafică pentru determinarea direcțiilor principale pe care le urmează fisurile de separație într-un masiv de roci. Roza vânturilor = a) reprezentare grafică a regimului vânturilor într-un anumit punct sau într-o anumită zonă de pe un teritoriu; b) reprezentare grafică, în formă de stea, a direcțiilor punctelor cardinale, folosită în cutia unei busole pentru a repera direcția către care se îndreaptă acul magnetic al busolei. 2. Șlefuire specială care se dă diamantului. 3. Fereastră circulară mare, cu vitralii, așezată pe fațada catedralelor gotice, deasupra porții de intrare. 4. Stilizare a florii de măceș cu cinci petale în jurul unui punct central și cu cinci sepale ascuțite între petale. – Din fr. rose, it. rosa, lat. rosa, germ. Rose.
ROZÉ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Care are culoarea roz, de culoare roz. 2. S. n. Vin, șampanie având această culoare. – Din fr. rosé.
RÓZĂ, roze, s. f. 1. Trandafir. ◊ Expr. A sta pe roze = a se găsi într-o situație favorabilă. ♦ Roza fisurilor = reprezentare grafică pentru determinarea direcțiilor principale pe care le urmează fisurile de separație într-un masiv de roci. Roza vânturilor = a) reprezentare grafică a regimului vânturilor într-un anumit punct sau într-o anumită zonă de pe un teritoriu; b) reprezentare grafică, în formă de stea, a direcțiilor punctelor cardinale, folosită în cutia unei busole pentru a repera direcția către care se îndreaptă acul magnetic al busolei. 2. Șlefuire specială care se dă diamantului. 3. Fereastră circulară mare, cu vitralii, așezată pe fațada catedralelor gotice, deasupra porții de intrare. – Din fr. rose, it., lat. rosa, germ. Rose.
ROZÉ adj. invar. (Despre vinuri, șampanie etc.) Care are culoarea roz, de culoare roz. – Din fr. rosé.
RÓZĂ, roze, s. f. 1. Trandafir. Forțat de închipuirea lui, mă urca în balcoane imaginare, împodobite de roze, și-mi arăta priveliștea. ANGHEL, PR. 57. Știu eu bine că iar vei iubi tu, Și iar vei pune roze în blondele cosiță. COȘBUC, P. II 193. Din balcon i-aruncă-o roză și, cu mînile la gură, Pare că îl dojenește. EMINESCU, O. I 154. ◊ Expr. (Mai ales în forma negativă) A sta pe roze = a se găsi într-o situație favorabil. ◊ Compuse: roza-vînturilor = reprezentare grafică, în formă de stea (cu 32 de raze), a direcțiilor punctelor cardinale, fixată de obicei în cutia unei busole; se întrebuințează pentru a determina direcția vînturilor. Porni fără busolă și fără harta în care stă zugrăvită roza-vînturilor. ANGHEL, PR. 71; roză-magnetică = roza-vînturilor fixată pe cutia care conține acul magnetic al unei busole. Roza-magnetică vibra ca o vietate închisă în cutia de sticlă a busolei. BART, E. 397. 2. Gen special de șlefuire ce se dă diamantului. Diamant în roză. 3. Mare fereastră circulară, uneori cu vitralii, așezată de obicei în fațada catedralelor romanice sau gotice, deasupra porții de intrare.
*Răzbóiul celor Dóuă Róze s. propriu n.
!róza-vấnturilor (reprezentare grafică) s. f. art., g.-d. art. rózei-vấnturilor
róză s. f., g.-d. art. rózei; pl. róze
rozé1 adj. invar.
rozé2 s. n., art. rozéul
róza-vânturilor s. f.
róză s. f., g.-d. art. rózei; pl. róze
rozé adj. invar.
RÓZĂ s. v. trandafir.
RÓZĂ s. v. rozetă.
RÓZĂ s.f. 1. Trandafir. ♦ A sta pe roze = a se găsi într-o situație favorabilă. ♦ Roza vânturilor = desen în formă de cerc, reprezentând direcțiile punctelor cardinale și gradațiile lor intermediare. 2. (Herald.) Stilizare a florii de măcieș cu cinci petale în jurul unui bumb central (stigmatul) și, de regulă, cinci sepale ascuțite între petale. 3. Gen special de șlefuire care se dă diamantului. 4. Rozetă (3), rozasă. [< fr. rose, it. rosa].
ROZÉ adj. invar. (Despre vinuri, șampanie etc.) Cu culoare roză, roșu-deschis. [Var. rozeu, -ee adj. / < fr. rosé].
RÓZĂ s. f. 1. trandafir. ♦ a sta pe ~e = a se găsi într-o situație favorabilă. ♦ ă vânturilor = cerc, cu direcțiile punctelor cardinale și gradațiile lor intermediare. 2. (herald.) stilizarea florii de măceș cu cinci petale în jurul unui bumb central (stigmat) și cinci sepale ascuțite între petale. 3. gen special de șlefuire care se dă diamantului. (< fr. rose, lat., it. rosa, germ. Rose)
ROZÉ adj. inv. (despre vinuri, șampanie etc.) de culoare roz. (< fr. rosé)
RÓZĂ ~e f. 1) Arbust decorativ cu tulpina înaltă, ramificată și spinoasă, cultivat pentru florile lui viu colorate și plăcut mirositoare, folosită și în industria parfumurilor; trandafir. * A sta pe ~e a o duce foarte bine. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~a-vânturilor a) prezentare grafică în formă de stea a direcției punctelor cardinale, folosită la busole; b) diagramă care fixează direcția și viteza vântului în raport cu punctele cardinale. 3) Formă pe care o capătă diamantul ca rezultat al unei șlefuiri speciale. /<fr. rose, lat. rosa, ~ae, germ. Rose
roză f. 1. trandafir, floare mirositoare ce crește pe un arbore ghimpos: între rozele de Șiras și lianele albastre EM.; 2. se zice de obiecte ce seamănă rozei: o roză în diamante; 3. fig. plăcere, desfătare: drum de roze semănat EM.; 4. roza vânturilor, figură pe care sunt marcate cele 32 direcțiuni diferite ale vântului; 5. Răsboiul celor două Roze, răsboiul civil în Anglia între casa de York, care avea de emblemă o roză albă, și între cea de Lancaster, simbolizată prin o roză roșie (1450-1483).
*róză f., pl. e (fr. rose, d. lat. rosa). Trandafir. Un fel de tăĭetură a diamantuluĭ (neted deasupra și cu fațete dedesupt). Fig. A ședea pe roze, a trăi fericit. A număra doŭă-zecĭ de roze (vorbind de aniĭ tinerețiĭ) a fi de 20 de anĭ. Geogr. Mar. Roza vînturilor, figură făcută pe cadranu busoleĭ și care arată cele 32 de direcțiunĭ ale vîntuluĭ saŭ mersuluĭ.
RO s. (BOT.; Rosa) trandafir, (înv. și reg.) rug, (reg.) rujă.
ro s. v. ROZETĂ.
róză, roze, s.f. – Trandafir. ♦ (top.) Roza, curs de apă care, împreună cu Sasul și Valea Boilor, formează pârâul Botiza. ♦ (onom.) Roza, nume de familie (11 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din germ. Rose (Scriban, DEX, MDA).
RĂZBOIUL CELOR DOUĂ ROZE, denumirea războiului civil din Anglia (1455-1485), dintre familiile nobiliare Lancaster și York. Se numea așa deoarece familia Lancaster avea ca blazon trandafirul roșu, iar familia York, trandafirul alb. În lupta de la Bosworth Field (aug. 1485), Henric Tudor, ultimul descendent al dinastiei Lancaster, unit cu o parte a partidului york, pune capăt domniei lui Richard III și întemeiază dinastia Tudor.
Rosa arvensis Huds., « Roză de livezi », (syn.. R. repens Scop.). Specie care înflorește-vara. Flori roz sau albe, mari, pînă: la 5 cm diametru (sepale întregi, nedivizate, stile concrescute într-o columnă lungă, exertă, de lungimea staminelor), în raceme umbeliforme, pauciflore (fără miros). Frunze (cad toamna) cu 5-7 foliole mici, ovat-rotunde, serate pe margini, pe partea inferioară verzi-deschis cu peri pe nervuri, lungi de- cm. Arbuști repenți sau scadenți. Fruct ovat, roșu-închis.

roze dex

Intrare: roză
roză substantiv feminin
Intrare: roze
roze adjectiv invariabil
Intrare: roza-vânturilor
roza-vânturilor substantiv feminin articulat (numai) singular