rourică definitie

11 definiții pentru rourică

ROURÍCĂ, rourele, s. f. Plantă acvatică cu tulpina culcată, cu inflorescențe în formă de spiculețe, cu fructe dulci, comestibile (Glyceria fluitans). [Pr.: ro-u-] – Rouă + suf. -ică (după roura).
ROURÍCĂ, rourele, s. f. Plantă acvatică cu tulpina culcată, cu inflorescențe în formă de spiculețe, cu fructe dulci, comestibile (Glyceria fluitans). [Pr.: ro-u-] – Rouă + suf. -ică (după roura).
ROURÍCĂ, rourele, s. f. Plantă acvatică din familia gramineelor, cu tulpina culcată, cu frunzele late, unele plutitoare, cu inflorescența desfăcută în spiculețe verzui și cu fructe dulci, comestibile (Glyceria fluitans).
rourícă (rar) (ro-u-) s. f., g.-d. art. rourélei; pl. rouréle, art. rourélele
rourícă s. f. (sil. ro-u-), g.-d. art. rourélei; pl. rouréle
ROURÍCĂ s. (BOT.; Glyceria fluitans) (reg.) firuță, plutitoare, iarbă-dulce, rochia-cerului.
ROURÍCĂ ~éle f. Plantă erbacee acvatică cu tulpina orizontală, lemnoasă, cu frunze late, cu inflorescență spiciformă și cu fructe dulci, comestibile; plutitoare. /rouă + suf. ~ică
rourică f. iarbă ce crește prin mlaștini și pe marginea apelor lin curgătoare, producând fructe dulci și comestibile (Glyceria fluitans).
rourícă f., pl. ele (dim. d. roŭă). O plantă graminee acŭatică (glyceria) care are maĭ multe varietățĭ și care se numește și ĭarbă dulce și plutitoare. Din semințele de glyceria fluitans se fac grăunțele numite în Germania mannagrütze, care se pun în supă.
ROURI s. (BOT.; Glyceria fluitans) (reg.) firuță, plutitoare, iarbă-dulce, rochia-cerului.
ROURÍCĂ (< rouă) s. f. Plantă erbacee perenă din familia poancee, înaltă de c. 1 m, cu inflorescența panicul unilateral, îngust și cu fructe cariopse dulci, comestibile (Glyceria fluitans). Crește prin stufărișuri, pe lângă izvoare și pâraie. Alte c. 40 de specii înrudite sunt răspândite, mai ales, în zona temperată a emisferei nordice.

rourică dex

Intrare: rourică
rourică substantiv feminin
  • silabisire: ro-u-