Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru rou─â

R├ôU─é s. f. Pic─âturi de ap─â care acoper─â diminea╚Ťa suprafa╚Ťa p─âm├óntului, obiectele de pe sol, vegeta╚Ťia etc., formate prin condensarea vaporilor de ap─â din atmosfer─â ├«n momentul ├«n care temperatura scade p├ón─â la punctul la care vaporii ajung la satura╚Ťie. ÔŚŐ (Fiz.) Temperatur─â de rou─â = temperatur─â la care trebuie r─âcit, sub presiune constant─â, un amestec de vapori ╚Öi gaze cu con╚Ťinut constant de vapori, pentru ca, din cauza satura╚Ťiei cu vapori, s─â apar─â primele pic─âturi de lichid. ÔŚŐ Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. ÔŚŐ Loc. adv. Pe rou─â (nescuturat─â) = dis-de-diminea╚Ť─â. ÔŚŐ Compus: roua-cerului = mic─â plant─â erbacee insectivor─â, cu flori mici, albe ╚Öi cu frunze lunguie╚Ťe dispuse ├«n rozet─â bazal─â, acoperite de peri care secret─â o substan╚Ť─â v├óscoas─â (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-u─â] ÔÇô Lat. ros, roris.
R├ôU─é s. f. Pic─âturi de ap─â care acoper─â diminea╚Ťa suprafa╚Ťa p─âm├óntului, obiectele de pe sol, vegeta╚Ťia etc., formate prin condensarea vaporilor de ap─â din atmosfer─â ├«n momentul ├«n care temperatura scade p├ón─â la punctul la care vaporii ajung la satura╚Ťie. ÔŚŐ (Fiz.) Temperatur─â de rou─â = temperatur─â la care trebuie r─âcit, sub presiune constant─â, un amestec de vapori ╚Öi gaze cu con╚Ťinut constant de vapori, pentru ca, din cauza satura╚Ťiei cu vapori, s─â apar─â primele pic─âturi de lichid. ÔŚŐ Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. ÔŚŐ Loc. adv. Pe rou─â (nescuturat─â) = dis-de-diminea╚Ť─â. ÔŚŐ Compus: roua-cerului = mic─â plant─â erbacee insectivor─â, cu flori mici, albe ╚Öi cu frunze lunguie╚Ťe dispuse ├«n rozet─â bazal─â, acoperite de peri care secret─â o substan╚Ť─â v├óscoas─â (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-u─â] ÔÇô Lat. ros, roris.
R├ôU─é s. f. Pic─âturi de ap─â care se formeaz─â ├«n timpul nop╚Ťilor de prim─âvar─â, var─â ╚Öi toamn─â, prin condensarea vaporilor din atmosfer─â, ╚Öi se depun pe plante, pe p─âm├«nt ╚Öi pe lucrurile l─âsate ├«n aer liber. C├«mpia scoate-n brazde bijuterii de rou─â ╚Öi pomii pun coroane ╚Öi nimburi pentru mine. ARGHEZI, V. 121. Frumoas─â e╚Öti, p─âdurea mea... C├«nd str─âlucesc sub rou─â grea C─âr─âri de soare pline. TOP├ÄRCEANU, B. 8. Zori de ziu─â se revars─â peste vesela natur─â, Prevestind un soare dulce cu lumin─â ╚Öi c─âldur─â. ├Än cur├«nd ╚Öi el apare pe-orizontul aurit, Sorbind roua dimine╚Ťii de pe c├«mpul ├«nverzit. ALECSANDRI, O. 175. R├«ul adap─â c├«mpul ce roua ├«nsm─âl╚Ťeaz─â; R─âcoarea d─â via╚Ť─â. HELIADE, 0. I 183. ÔŚŐ (Metaforic) C├«nd trecea prea mult─â vreme, ╚Öi dup─â paloarea fe╚Ťii, ╚Öi dup─â roua frun╚Ťii, ├«n╚Ťelegeam c─â e la marginea puterilor. GALACTION, O. I 95. S-ar putea de╚Ötepta... mii de idei energice ╚Öi salubre care ar sc─âlda mintea obosit─â ╚Öi sufletul amor╚Ťit ├«n roua ├«nt─âritoare a timpilor de antic─â v├«rto╚Öie trupeasc─â. ODOBESCU, S. III 51. ÔŚŐ Loc. adv. Pe rou─â = dis-de-diminea╚Ť─â. Trifoiul e bun de t─âiat pe rou─â. ÔŚŐ Loc. adj. Ca roua = fraged. De rou─â = limpede, curat. Vreau cu noaptea s─â r─âm├«n, Ca s─â-i s─ârut privirile de rou─â. BENIUC, V. 45. ÔŚŐ Compus: (Transilv.) roua-cerului = mic─â plant─â erbacee, insectivor─â, cu flori mici, cu frunze acoperite cu peri secretori, de care se prind insectele; cre╚Öte prin turb─ârii (specii de Drosera).
!r├│ua-c├ęrului (plant─â) s. f. art., g.-d. art. r├│u─âi-c├ęrului
r├│u─â s. f., g.-d. art. r├│u─âi
r├│ua-c├ęrului s. f.
r├│u─â s. f., g.-d. art. r├│u─âi
ROU├ü vb. v. bura, burni╚Ťa, ╚Ť├órc├ói, ╚Ť├ór├ói.
ROUA-CÉRULUI s. v. mană-de-apă.
RÓUĂ s. (BOT.) roua-cerului (Drosera rotundifolia) = roua-soarelui, (prin Transilv.) rocă; roua-soarelui v. roua-cerului.
r├│u─â s. f. ÔÇô Ap─â provenit─â din condensarea vaporilor din atmosfer─â, care se depune pe p─âm├«nt, pe plante etc. ÔÇô Var. ├«nv. ro(a)o, ro(a)─â. Mr. aroau─â, arao, megl. rau─â. Lat. r┼Źs, r┼Źrem (Pu╚Öcariu 1477; REW 7374), cf. prov., cat. ros; dar mecanismul de transmitere este discutabil. S-a sugerat o var. *r┼Źlla (Candrea, ├ël├ęments, 75), care nu pare justificat─â. Un *r┼Źs, n., cu rezultatul rom. *ro ÔÇ║ rou─â ca zi ÔÇ║ ziu─â (Philippide, Principii, 66; Pu╚Öcariu 1477; Iordan, Dift., 189) este dubios, dac─â se ia ├«n considera╚Ťie paralelismul cu nos ÔÇ║ noi, dos ÔÇ║ doi, post(i) ÔÇ║ poi etc. S-a crezut ├«ntr-o modificare de decl. r┼Źs, *răĺvem ca b┼Źs, băĺvem (Meyer, Alb. St., IV, 45); sau ├«ntr-un rezultat *rore (cf. logud. rore, Wagner 112), cu disimilarea celui de-al doilea r (Tiktin; Skok, Arch. Rom., VIII, 158; Graur, BL, III, 51). Nici una dintre explica╚Ťii nu este suficient de clar─â. Dac─â ÔÇ×la brisureÔÇŁ ├«ntre cei doi r ar fi o certitudine (cf. prooroc), s-ar putea porni de la *rore ÔÇ║ *roore ÔÇ║ *rouri, care, desigur, s-ar fi sim╚Ťit ca un pl., de unde sing. regresiv rou─â. ├Än realitate nici ÔÇ×la brisureÔÇŁ nu ne pare sigur─â, nici sing. n-ar trebui s─â fie f.; cf. totu╚Öi toate der. acestui cuv├«nt, care nu pleac─â de la rou─â, ci postuleaz─â un rouri. Der. roura (var. ├«nroura, ├«nroua), vb. (a acoperi cu rou─â; a umezi; a burni╚Ťa), din lat. r┼Źr─üre (Pu╚Öcariu 1478; Tiktin; Candrea) dac─â se admite o ÔÇ×brisureÔÇŁ ror- ÔÇ║ roor- (Graur, BL, III, 50), sau mai probabil de la un pl. *rouri, ca hain─â ÔÇ║ ├«nh─âinura, corn ÔÇ║ ├«ncornora, fa╚Öe ÔÇ║ ├«nf─â╚Öura etc.; rouric─â, s. f. (firu╚Ť─â, Glyceria fluitans); rouros, adj. (plin de rou─â; umed). Cf. rouru╚Öc─â.
R├ôU─é f. 1) Pic─âturi mici de ap─â care se formeaz─â prin condensarea vaporilor din atmosfer─â ╚Öi care se depun pe suprafa╚Ťa p─âm├óntului ├«n nop╚Ťile sau ├«n dimine╚Ťile r─âcoroase de var─â. ÔŚŐ Pe ~ de diminea╚Ť─â; ├«n zorii zilei. 2): Roua-cerului plant─â erbacee, insectivor─â, cu flori mici albe, cu frunze acoperite cu peri, care secret─â o substan╚Ť─â cu ajutorul c─âreia sunt digerate insectele. [G.-D. rou─âi] /<lat. ros, roris
rou─â f. 1. aburi ce se depun noaptea ├«n form─â de pic─âturi mici pe corpurile expuse la aer: cade rou─â; rou─â dulce, miere nelucrat─â ├«nc─â de albine ╚Öi sucul dulce al florilor; roua cerului, mic─â plant─â insectivor─â ai c─ârii peri glandulo╚Öi secreteaz─â o substan╚Ť─â v├óscoas─â, de care r─âm├ón alipite insectele, digerate de celulele frunzelor sale (Drosera rotundifolia); 2. lichid ce picur─â ╚Öi u╚Öureaz─â: roua lacrimilor; 3. fig. ce piere sau se trece cur├ónd: ca roua trec tinere╚Ťele. [Lat. ROS].
r├│┼ş─â f. f─âr─â pl., gen., ro┼ş─â─ş (d. lat. ros, r├│ris. Din ros sÔÇÖa f─âcut *ro, apo─ş ro┼ş─â, ca zi, zi┼ş─â). Pic─âtur─ş de ap─â care cad din aer ╚Öi se depun pe p─âm├«nt ├«n nop╚Ťile senine. (Ro┼şa se observ─â ma─ş ales ├«n ─şarb─â diminea╚Ťa): pic─â sa┼ş cade ro┼ş─â. Ro┼şa cerulu─ş, o plant─â insectivor─â a─ş c─âre─ş per─ş glandulo╚Ö─ş secreteaz─â un cle─ş de care se lipesc insectele, pe al c─âror corp ├«l mistu─şe planta ├«ncet-├«ncet (dr├│sera rotundifolia). ÔÇô Vech─ş ro├ío, ro├í─â, r├│o ╚Öi ro├í┼ş─â, ro├ío─â, r├│o─â, r├│─â (care une-or─ş ├«s numa─ş variante grafice. Cp. cu no┼şa, zi┼şa, pe care uni─ş le scri┼ş nooa, zioa). Pl. articulat rourele ├«n Ps. ╚śch. ╚Öi la Cor.
roua vb. v. BURA. BURNIȚA. ȚÎRCÎI. ȚÎRÎI.
ROUA-CERULUI s. (BOT.; Drosera rotundifolia) (prin Transilv.) roc─â.
roua-cerului s. v. MAN─é-DE-AP─é.
efect de rou─â, (engl.= dew effect) referitor la fenomenul de pierdere a luciului granulelor sedimentare din zonele de╚Öertice, ca urmare a dizolv─ârii selective a supr. lor ├«n timpul nop╚Ťii, de c─âtre pic─âturile de ap─â ├«mbog─â╚Ťit─â cu CO2. E.r. afecteaz─â ├«n special clastele carbonatice.
r├│u─â, s.f. ÔÇô (bot.) Roua-cerului, plant─â insectivor─â ce ├«╚Öi completeaz─â necesarul de substan╚Ťe proteice extr─âg├óndu-le din corpul insectelor capturate cu ajutorul bobi╚Ťelor transparente de clei din v├órful peri╚Öorilor de pe frunze (Drosera rotundifolia). Florile sunt de obicei de culoare alb sau roz (Monumente, 1976: 59). Semnalat─â ├«n Maramure╚Ö, ├«n complexul ml─â╚Ötinos Vl─â╚Öchinescu, de pe platoul vulcanic Izvoare, dar ╚Öi ├«n t─âul Trib╚Öor, situat la hotarul loc. S─âp├ón╚Ťa, sub vf. Trib╚Öor (976 m), precum ╚Öi ├«n Mun╚Ťii Rodnei (Muntele B─âtr├óna), ├«n T─âul Muced, ├«n bazinul superior al v─âii Izei (v. Timur, 2007). ÔÇô Lat. ros, roris ÔÇ×rou─âÔÇŁ (╚ś─âineanu, Scriban; Pu╚Öcariu, cf. DER; DEX, MDA).
ROU─é, munt. (BG LIII 156), < subst.
DROSERA L., ROUA CERULUI, fam. Droseraceae. Gen originar din Africa de S, Asia, Australia, America, Brazilia, Europa, Noua Zeeland─â, cca 87 specii, mici, erbacee, de obicei perene. Frunze lung-pe╚Ťiolate, ├«n rozete radicale sau alterne, pe tulpin─â orbicular─â, cu peri ro╚Öietici, digestivi, glandulo╚Öi, pe v├«rful fiec─ârei glandule cu c├«te o pic─âtur─â lucitoare de substan╚Ť─â v├«scoas─â. Flori albe sau roz-pal (caliciul cu 5 sau 8 sepale, pu╚Ťin concrescute la baz─â, corol─â cu 5 sau 8 petale care se usuc─â devreme, 4-8 stamine. 5 stile, de obicei 3, bifide, libere sau concrescute la baz─â, ovar cu o singur─â loj─â), a╚Öezate terminal, ├«n raceme. Fructe, capsule cu numeroase semin╚Ťe.

Rou─â dex online | sinonim

Rou─â definitie

Intrare: rou─â
rou─â rou─âi substantiv feminin
rou─â rouei
Intrare: Rou─â
Rou─â
Intrare: roua
roua verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: roua-cerului
roua-cerului substantiv feminin articulat (numai) singular