ROTUNJÍT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. (Și în forma rotunzit) 1. Cu o formă rotundă (1), cu un contur curb. Colț rotunjit. ▭ Dealul se urca rotunzit, ca un sîn, iar marginile lui se prăvăleau repezi. GÎRLEANU, L. 29. Sulcina era bălaie, cu părul galben ca spicul copt și rotunjit pe spate. DELAVRANCEA, O. II 187. ◊ (Adverbial) Avea barbă și mustăți tăiate rotunjit și țepos. SADOVEANU, B. 96. ♦ (Despre ochi) Larg deschiși, holbați. Rămăsese ca fulgerat, cu ochii rotunziți, înfricoșați de groază. SADOVEANU, O. VII 62. ◊ Consoane rotunjite = consoane la rostirea cărora se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor. 2. (Despre părți ale trupului) Plin, gras, împlinit, rotund2 (2). 3. Mărit, sporit, întregit, împlinit. – Variante: rătunjít, -ă (ODOBESCU, S. I 105), rotunzít, -ă adj.