ROTUNGIÓR, -OÁRĂ adj. v. rotunjor.

ROTUNJÓR, -OÁRĂ, rotunjori, -oare, adj., s. f. pl. 1. Adj. Diminutiv al lui rotund. 2. S. f. pl. Mică plantă erbacee cu frunze lungi, lucitoare și flori roșii- purpurii, dispuse într-un capitul mic situat în vârful tulpinii. (Homogyne alpina). [Var.: rotungiór, -oáră adj.] – Rotund + suf. -ior.

ROTUNGIÓR, -OÁRĂ adj. v. rotunjor.

ROTUNJÓR, -OÁRĂ, rotunjori, -oare, adj., s. f. pl. 1. Adj. Diminutiv al lui rotund. 2. S. f. pl. Mică plantă erbacee cu frunze lungi, lucitoare și flori roșii-purpurii, dispuse într-un capitul mic situat în vârful tulpinii, care crește prin pădurile și pășunile din regiunea alpină și subalpină (Homogyne alpina). [Var.: rotungiór, -oáră adj.] – Rotund + suf. -ior.

ROTUNJÓR, -OÁRĂ, rotunjori, -oare, adj. Diminutiv al lui rotund 2. 1. v. rotund (1). Sfîntul soare, rotunjor, Nu i-o spune că mi-e dor. TEODORESCU, P. P. 279. (Cu pronunțare regională) Să-ți facă un pat în rai, La capătul patului Meri cu mere rotungioare. MARIAN, Î. 306. 2. v. rotund (2). Subțirică și năltuță, cu obrajii rumeni, rotunjori și grăsulii. HOGAȘ, M. N. 211. Cînd întîlnesc o munteancă rotunjoară... îi răspund la prieteneasca salutare. RUSSO, O. 101. 3. v. rotund (3). Ș-am tors colțișori, Să-mi dai bani rotunjori. SEVASTOS, N. 161. – Variantă: rotunzór, -oáră adj.

rotunjór adj. m., pl. rotunjóri; f. rotunjoáră, pl. rotunjoáre

rotunjoáre s. f. pl.

rotunjór adj. m., pl. rotunjóri; f. sg. rotunjoáră, pl. rotunjoáre

ROTUNJOÁRĂ s. v. silnic.

rătungĭór (est) și -jór (vest), -oáră adj. (dim. d. rătund). Fam. Cam rătund, aproape rătund: obraz rătungĭor. S. m. pl. Banĭ.

rotunjoară s. v. SILNIC.

ROTUNGIOÁRE (< rotund) s. f. pl. Plantă erbacee perenă din familia asteracee, cu tulpină păroasă și cu flori tubuloase, roșii-violacee dispuse într-un capitul terminal (Homogyne alpina). Crește prin păduri de molid și prin pajiști și tufărișuri subalpine. Este folosită în tratarea bolilor aparatului urinar, respirator și digestiv.