rotulă definitie

11 definiții pentru rotulă

ROTÚLĂ, rotule, s. f. 1. Os rotund, turtit, anteposterior, așezat în partea anterioară a genunchiului și care închide în așa fel încheietura, încât flexiunea se poate face numai într-un singur sens. 2. (Tehn.) Nucă (3). – Din fr. rotule, lat. rotula.
ROTÚLĂ, rotule, s. f. 1. Os turtit, de formă aproximativ triunghiulară, așezat în partea anterioară a genunchiului și care închide în așa fel încheietura, încât flexiunea se poate face numai într-un singur sens. 2. (Tehn.) Nucă (3). – Din fr. rotule, lat. rotula.
ROTÚLĂ, rotule, s. f. 1. Os mic în formă de disc, mobil, așezat în partea anterioară a genunchiului, care închide încheietura astfel încît flexiunea se poate face numai într-un singur sens; oul genunchiului. 2. (Mec.) Nucă (3). Capul șurubului de calaj se termină cu un platou așezat pe o rotulă.
rotúlă s. f., g.-d. art. rotúlei; pl. rotúle
rotúlă s. f., g.-d. art. rotúlei; pl. rotúle
ROTÚLĂ s. 1. (ANAT.) (pop.) oul genunchiului, (înv. și reg.) scăfârlie, (Olt.) tuturigă. 2. (TEHN.) nucă.
ROTÚLĂ s.f. 1. (Anat.) Os mic și rotunjit situat în partea anterioară a genunchiului; patelă. 2. Ax rotund. [< fr. rotule, cf. lat. rotula].
ROTÚLĂ s. f. 1. os mic și rotunjit situat în partea anterioară a genunchiului; patelă. 2. (tehn.) ax rotund; nucă. (< fr. rotule, lat. rotula)
rotulă f. Anat. oscior așezat în partea anterioară a genuchiului.
*rótulă f., pl. e (lat. rótula, dim. d. rota, roată). V. rol). Anat. Dură, osu genunchĭuluĭ. – Fals rotúlă (fr. rotule).
ROTU s. 1. (ANAT.) (pop.) oul genunchiului, (înv. și reg.) scăfîrlie, (Olt.) tuturigă. 2. (TEHN.) nucă.

rotulă dex

Intrare: rotulă
rotulă substantiv feminin