rotor definitie

10 definiții pentru rotor

ROTÓR, rotoare, s. n. Parte a unei mașini (motor sau generator de energie) care se rotește, în timpul funcționării, în jurul axei arborelui pe care este montată și care folosește pentru reluarea și transmiterea unui cuplu motor. – Din fr. rotor.
ROTÓR, rotoare, s. n. Parte a unei mașini (motor sau generator de energie) care se rotește, în timpul funcționării, în jurul axei arborelui pe care este montată și care folosește pentru reluarea și transmiterea unui cuplu motor. – Din fr. rotor.
ROTÓR, rotoare, s. n. Partea unei mașini de forță, care se rotește în timpul funcționării în jurul axei arborelui pe care e montată și care servește la preluarea și la transmiterea unui cuplu. La mașinile electrice indusul este stator, iar inductorul rotor. ▭ Omul cu șapcă și jambiere de piele nu e singurul care și-a împletit viața cu aceea a unui motor, care și-a prelungit nervii în bobinele și rotorul lui. BOGZA, V. J. 82.
rotór s. n., pl. rotoáre
rotór s. n., pl. rotoáre
ROTÓR s.n. Organ al unei mașini de forță generatoare sau motoare, care se rotește în jurul axei arborelui pe care este montată și care folosește pentru reluarea și transmiterea unui cuplu motor. [< fr. rotor].
ROTÓR s. n. 1. organ al unei mașini de forță cu palete, cupe, roți, înfășurări electrice, care se rotește în jurul axei arborelui pe care e montat. 2. rotație (2). (< fr. rotor, /2/ germ. Rotor)
ROTÓR ~oáre n. Parte rotativă a unei mașini, fixată, de obicei, într-un stator. ~ de turbină. /<fr. rotor
ROTOR elice de mare diametru, cu pale mobile sau articulate (cu mai multe planuri de oscilație), care obține forța portantă necesară unui elicopter sau a altui tip de aeronavă, putând dezvolta această forță și când nu este angrenată de motor, întrând în autorotație (v.), aparatul aterizând în deplină siguranță când motorul este oprit sau defect.
ROTÓR (< fr., engl. {i}; {s} lat. rotator „cel care învârtește”) s. n. 1. (TEHN.) Organ rotitor al unei mașini de forță motoare sau generatoare, cu ajutorul căruia, la mașinile motoare, energia fluidului motor se transformă în energie mecanică de rotație, iar la mașinile generatoare energia mecanică de rotație se transformă în energie a fluidului deplasat. R. este prevăzut cu elemente speciale (palete, cupe etc.) active în contact cu fluidul de lucru (aburii, apa etc.). 2. (ELT.) Subansamblu rotitor al mașinilor electrice, având funcțiunea de indus sau de inductor (la mașini sincrone); este prevăzut cu înfășurări electrice, cu poli etc.

rotor dex

Intrare: rotor
rotor substantiv neutru