ROTOȚÉLE s. f. pl. (În sintagma) Rotoțele albe = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele lanceolate și dințate și cu flori albe-gălbui, dispuse în capitule (Achillea ptarmica). – Din roată.

ROTOȚÉLE s. f. pl. (În sintagma) Rotoțele albe = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele lanceolate și dințate și cu flori albe-gălbui, dispuse în capitule (Achillea ptarmica). – Din roată.

rotoțéle s. f. pl., art. rotoțélele

rotoțéle-álbe (plantă) s. f. pl., art. rotoțélele-álbe

rotoțéle s. f. pl.

rotoțéle-álbe s. f. pl.

ROTOȚÉLE s. pl. v. bănuț, părăluță.

ROTOȚELE-ÁLBE s. pl. v. strănutătoare.

ROTOȚELE-ÁLBE s. pl. (BOT.; Achillea ptarmica) (reg.) strănutătoare, iarbă-de-strănutat.

rotoțél m., pl. eĭ (cp. cu otrățel). O plantă erbacee din familia compuselor cu florĭ gălbuĭ și albe așezate în capitule și care crește pin fînețe și tufișurĭ umede (achilléa ptármica saŭ ptármica vulgáris). – La Panțu rotoțele (pl.). V. achileĭe.

rotoțele s. pl. BĂNUȚ. PĂRĂLUȚĂ.

ROTOȚELE-ALBE s. pl. (BOT.; Achillea ptarmica) (reg.) strănutătoare, iarbă-de-strănutat.

rotoțele-albe s. pl. v. STRĂNUTĂTOARE.

ROTOȚÉLE (< roată) s. f. pl. R. albe = plantă erbacee perenă din familia asteracee, înaltă de 30-150 cm, cu frunze sesile, liniar-lanceolate, fin serate și cu flori în capitule, cele marginale ligulate, albe („Achillea ptarmica”). Crește prin fânețe umede și tufărișuri.