rotoțele definitie

14 definiții pentru rotoțele

ROTOȚÉLE s. f. pl. (În sintagma) Rotoțele albe = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele lanceolate și dințate și cu flori albe-gălbui, dispuse în capitule (Achillea ptarmica). – Din roată.
ROTOȚÉLE s. f. pl. (În sintagma) Rotoțele albe = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele lanceolate și dințate și cu flori albe-gălbui, dispuse în capitule (Achillea ptarmica). – Din roată.
rotoțéle s. f. pl., art. rotoțélele
rotoțéle-álbe (plantă) s. f. pl., art. rotoțélele-álbe
rotoțéle s. f. pl.
rotoțéle-álbe s. f. pl.
ROTOȚÉLE s. pl. v. bănuț, părăluță.
ROTOȚELE-ÁLBE s. pl. v. strănutătoare.
ROTOȚELE-ÁLBE s. pl. (BOT.; Achillea ptarmica) (reg.) strănutătoare, iarbă-de-strănutat.
rotoțél m., pl. eĭ (cp. cu otrățel). O plantă erbacee din familia compuselor cu florĭ gălbuĭ și albe așezate în capitule și care crește pin fînețe și tufișurĭ umede (achilléa ptármica saŭ ptármica vulgáris). – La Panțu rotoțele (pl.). V. achileĭe.
rotoțele s. pl. BĂNUȚ. PĂRĂLUȚĂ.
ROTOȚELE-ALBE s. pl. (BOT.; Achillea ptarmica) (reg.) strănutătoare, iarbă-de-strănutat.
rotoțele-albe s. pl. v. STRĂNUTĂTOARE.
ROTOȚÉLE (< roată) s. f. pl. R. albe = plantă erbacee perenă din familia asteracee, înaltă de 30-150 cm, cu frunze sesile, liniar-lanceolate, fin serate și cu flori în capitule, cele marginale ligulate, albe („Achillea ptarmica”). Crește prin fânețe umede și tufărișuri.

rotoțele dex

Intrare: rotoțele
rotoțele substantiv feminin plural
Intrare: rotoțele-albe
rotoțele-albe substantiv feminin plural