ROTILÍȚĂ, rotilițe, s. f. (Pop.) Rotiță. – Rotilă + suf. -iță.

ROTILÍȚĂ, rotilițe, s. f. (Pop.) Rotiță. – Rotilă + suf. -iță.

ROTILÍȚĂ, rotilițe, s. f. (Popular) Rotiță. Asta-i roata, rotilița, Fără osii, fără spițe. MAT. FOLK. 1445. ♦ (Adjectival) Rotunjoară. Fă, leliță rotiliță, Dă-mi gura peste portiță. ALECSANDRI, P. P. 366. ♦ (Adverbial) De jur împrejur, roată. Am pus mîna pe baltag Și m-am vîrtit rotiliță, Ș-am scăpat de-o poteriță. SEVASTOS, C. 299.

rotilíță (pop.) s. f., g.-d. art. rotilíței; pl. rotilíțe

rotilíță s. f., g.-d. art. rotilíței; pl. rotilíțe

ROTILÍȚĂ s. v. rotilă, rotiță.

rotilíță, rotilíțe, s.f. (pop.) 1. horă. 2. (bot.) floarea-paștilor.

rotiliță s. v. ROTILĂ. ROTIȚĂ.