rotilă definitie

3 intrări

15 definiții pentru rotilă

ROTÍLĂ, rotile, s. f. 1. Rotiță. 2. Fiecare dintre cele două roți ale cotigii plugului; p. gener. (la pl.) cotiga plugului. – Roată + suf. -ilă.
ROTÍLĂ, rotile, s. f. 1. Rotiță. 2. Fiecare dintre cele două roți ale cotigii plugului; p. gener. (la pl.) cotiga plugului. – Roată + suf. -ilă.
ROTÍLĂ, rotile, s. f. 1. Rotiță (1). Un butoi mare cu vin, așezat pe niște rotile, încît se putea mișca din loc. La TDRG. [Cuptorul] pe rotile l-a făcut. PANN, N. H. 18. 2. Fiecare dintre cele două roți ale cotigii plugului; (mai ales la pl.) cotiga plugului. Cînd doarme plugul pe rotile În pacea serilor de toamnă, La voi coboară Cosînzeana, A visurilor noastră doamnă. GOGA, P. 10. [La plug] roatele, roțile, rotilele... sînt de o construcție analoagă cu cele ale carului. PAMFILE, A. R. 38. Cu cealmaua capului Cît rotila plugului. TEODORESCU, P. P. 577.
rotílă s. f., g.-d. art. rotílei; pl. rotíle
rotílă s. f., g.-d. art. rotílei; pl. rotíle
ROTILÁ vb. v. întoarce, învârti, răsuci, roti, rula, suci.
ROTÍLĂ s. 1. v. rotiță. 2. (TEHN.) (reg.) rotiță. (~ la plug.) 3. (la pl.) patine (pl.), scheting. (Se deplasează pe ~.)
ROTÍLĂ s. v. oblanic.
rotilă f. 1. rotiță; 2. pl. cotigă.
*rotílă f., pl. e (d. roată și -ilă ca’n scărilă). Vest. Roată de plug, de roabă saŭ de mașină maĭ mică.
rotila vb. v. ÎNTOARCE. ÎNVÎRTI. RĂSUCI. ROTI. SUCI.
roti s. v. OBLANIC.
ROTI s. 1. rotiță, (înv.) rotică, roticea, roticică, rotiliță. (Roată mică sau ~.) 2. (TEHN.) (reg.) rotiță. (~ la plug.) 3. (la pl.) patine (pl.), scheting. (Se deplasează pe ~.)
rotile s. pl. v. COTIGĂ. TELEAGĂ.
Rot/a, -aru, -ă, -eni, -ică, -ilă v. Roată 3-6.

rotilă dex

Intrare: rotilă
rotilă substantiv feminin
Intrare: Rotilă
Rotilă
Intrare: rotila
rotila verb grupa I conjugarea a II-a