Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru rotil─â

ROT├ŹL─é, rotile, s. f. 1. Roti╚Ť─â. 2. Fiecare dintre cele dou─â ro╚Ťi ale cotigii plugului; p. gener. (la pl.) cotiga plugului. ÔÇô Roat─â + suf. -il─â.
ROT├ŹL─é, rotile, s. f. 1. Roti╚Ť─â. 2. Fiecare dintre cele dou─â ro╚Ťi ale cotigii plugului; p. gener. (la pl.) cotiga plugului. ÔÇô Roat─â + suf. -il─â.
ROT├ŹL─é, rotile, s. f. 1. Roti╚Ť─â (1). Un butoi mare cu vin, a╚Öezat pe ni╚Öte rotile, ├«nc├«t se putea mi╚Öca din loc. La TDRG. [Cuptorul] pe rotile l-a f─âcut. PANN, N. H. 18. 2. Fiecare dintre cele dou─â ro╚Ťi ale cotigii plugului; (mai ales la pl.) cotiga plugului. C├«nd doarme plugul pe rotile ├Än pacea serilor de toamn─â, La voi coboar─â Cos├«nzeana, A visurilor noastr─â doamn─â. GOGA, P. 10. [La plug] roatele, ro╚Ťile, rotilele... s├«nt de o construc╚Ťie analoag─â cu cele ale carului. PAMFILE, A. R. 38. Cu cealmaua capului C├«t rotila plugului. TEODORESCU, P. P. 577.
rot├şl─â s. f., g.-d. art. rot├şlei; pl. rot├şle
rot├şl─â s. f., g.-d. art. rot├şlei; pl. rot├şle
ROTILÁ vb. v. întoarce, învârti, răsuci, roti, rula, suci.
ROT├ŹL─é s. 1. v. roti╚Ť─â. 2. (TEHN.) (reg.) roti╚Ť─â. (~ la plug.) 3. (la pl.) patine (pl.), scheting. (Se deplaseaz─â pe ~.)
ROT├ŹL─é s. v. oblanic.
rotil─â f. 1. roti╚Ť─â; 2. pl. cotig─â.
*rot├şl─â f., pl. e (d. roat─â ╚Öi -il─â caÔÇÖn sc─âril─â). Vest. Roat─â de plug, de roab─â sa┼ş de ma╚Öin─â ma─ş mic─â.
rotila vb. v. ÎNTOARCE. ÎNVÎRTI. RĂSUCI. ROTI. SUCI.
rotil─â s. v. OBLANIC.
ROTIL─é s. 1. roti╚Ť─â, (├«nv.) rotic─â, roticea, roticic─â, rotili╚Ť─â. (Roat─â mic─â sau ~.) 2. (TEHN.) (reg.) roti╚Ť─â. (~ la plug.) 3. (la pl.) patine (pl.), scheting. (Se deplaseaz─â pe ~.)
rotile s. pl. v. COTIG─é. TELEAG─é.
Rot/a, -aru, -─â, -eni, -ic─â, -il─â v. Roat─â 3-6.

Rotil─â dex online | sinonim

Rotil─â definitie

Intrare: rotil─â
rotil─â substantiv feminin
Intrare: Rotil─â
Rotil─â
Intrare: rotila
rotila verb grupa I conjugarea a II-a