ROTATÓRIU, -IE, rotatorii, adj. (Rar) Referitor la rotire; care efectuează o rotație. – Din fr. rotatoire.

ROTATÓRIU, -IE, rotatorii, adj. Referitor la rotire; care efectuează o rotație. – Din fr. rotatoire.

rotatóriu (rar) [riu pron. riu] adj. m., f. rotatórie (-ri-e); pl. m. și f. rotatórii

rotatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. rotatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. rotatórii

ROTATÓRIU, -IE adj. Referitor la rotație, care efectuează o rotație. [Cf. fr. rotatoire].

ROTATÓRIU, -IE adj. de rotație. (< fr. rotatoire)

rotativ a. care lucrează învârtindu-se: mașină rotativă.

rotatoriu a. în formă de rotațiune: mișcare rotatorie.

*rotatóriŭ, -ie adj. (d. rotator). Rotativ, de rotațiune: mișcare rotatorie.