ROTÁR, rotari, s. m. 1. Meseriaș care lucrează roți, căruțe, care etc. 2. Lucrător care manevrează formele pentru presa de imprimare și care întreține presa. – Roată + suf. -ar.

ROTÁR, rotari, s. m. 1. Meseriaș care lucrează roți, căruțe, care etc. 2. Lucrător care manevrează formele pentru presa de imprimare și care întreține presa. – Roată + suf. -ar.

ROTÁR, rotari, s. m. 1. Meseriaș care face roți, care, căruțe etc. (Cu pronunțare regională) Omul de gazdă fiind rotari, își lucrase un car. CREANGĂ, O. A. 293. 2. Lucrător care introduce și scoate formele din presa de imprimerie.

rotár s. m., pl. rotári

rotár s. m., pl. rotári

ROTÁR ~i m. 1) Meșter care face sau repară roți, căruțe etc. 2) Muncitor specializat în operații de manevrare a formelor pentru presa de imprimat. /roată + suf. ~ar

rotar m. cel ce face căruți, etc. [V. roată].

rotár m. (d. roată). Făcător de roate și de alte lucrurĭ ale caruluĭ și căruțeĭ.

ROTĂRIȚĂ s. rotăreasă.